Marin Burlea

Mulțumesc, domnule președinte. Doamnelor și domnilor,

Declarația mea se numește „7 aprilie – Ziua mondială a sănătății”.

În 1948 s-a desfășurat sub patronajul ONU prima reuniune internațională dedicată sănătății. 7 aprilie reprezintă Ziua mondială a sănătății. An de an, cu prilejul acestei zile se aduc în discuție probleme cu care se confruntă țara și, evident, probleme de sănătate la nivel planetar.

În acest an, tema este reprezentată – și a fost stabilită de forurile mondiale – de bolile transmise prin vectori, entități de dimensiuni mici care pot transmite omului diverși agenți patogeni ce provoacă diverse afecțiuni. Aceste maladii, precum borelioza Lyme, malaria, infecția cu virusul West Nile, encefalita de căpușă, febra hemoragică Denga, reprezintă cam 17% din patologia globală estimată pentru boli infecțioase.

De cea mai mare rată de mortalitate este răspunzătoare malaria, care în 2010 a cauzat 660.000 de decese la nivel mondial. În România, în 2011 s-au înregistrat 40 de cazuri de malarie și două cazuri confirmate de febră Denga, iar în 2012, 32 de cazuri de malarie și 3 cazuri de febră Denga.

Deoarece gradul de răspândire trece dincolo de granițele tradiționale, sunt necesare acțiuni și în afara țărilor în care aceste boli apar în prezent.

Institutul Național de Statistică ne informa în urmă cu câteva zile despre faptul că în 2012 a crescut numărul spitalelor din România cu 9. De fapt, s-au refăcut sau au început să funcționeze 9 din cele 30 de spitale desființate. Avem mai multe ambulatorii integrate, de specialitate. Numărul cabinetelor medicale independente a crescut, de asemenea, cu 260 de unități, iar cel al cabinetelor stomatologice independente cu 290 – acestea sunt unități private – și avem cu 160 mai multe farmacii. Rețeaua sanitară privată a continuat să se dezvolte, ca o alternativă pozitivă, astfel încât sunt 109 spitale private, cu 12 mai mult decât în anul anterior. Spitale nou-înființate: în județele Bacău, București, Constanța, Arad, Bihor. De asemenea, se remarcă o creștere în rândul cabinetelor de medicină de familie, al laboratoarelor medicale și de tehnică dentară.

Cel mai important, cred eu, este că a crescut numărul paturilor în spitale – și este necesar, în condițiile dezvoltării economice din România –, în centrele de sănătate, în sanatoriile balneare și în unitățile medico-sociale. Copiii au mai multe locuri în creșe – și cred că mai sunt necesare în continuare –, datorită creșterii numărului de paturi cu peste 1.000. Deci peste 1.000 de paturi de creșă. Avem nevoie însă de creșterea numărului de grădinițe de stat dedicate familiilor cu probleme sociale.

Despre alocația pentru copii, de 40-42 de lei, cred că fiecăruia dintre noi îi este jenă să vorbească. Se impune o creștere a acestei sume, în mod special pentru copiii ai căror părinți muncesc, și o ajustare a sumei actuale. Cred eu că ceea ce se vehiculează în prezent în legătură cu 200 de lei este o sumă rezonabilă, dar oricum mică.