Doina Burcău

Mulțumesc, domnule președinte. Doamnelor și domnilor deputați,

Declarația mea politică de astăzi se intitulează: „Violența împotriva femeii”, pentru că la fiecare început de martie se resimt grija și atenția pe care oamenii le acordă femeii. Pe măsură ce trece timpul, aceasta se diminuează. De aceea, acum, spre sfârșitul lunii, doresc să readuc în atenția dumneavoastră un semnal de alarmă referitor la femei.

În cel mai larg sens, violența împotriva femeilor reprezintă orice atac al corpului femeii, al integrității sau al libertății prin acte individuale sau privare socială.

Include bătaia, violul, abuzul fizic și sexual al tinerelor fete, abuzul verbal și emoțional, uciderea de către soț sau partener, uciderea de către un membru al familiei, sterilizarea forțată, urmărirea obsesivă a unei femei, agresarea sexuală la serviciu, pregătirea femeilor și a fetelor pentru prostituție prin viol și manipulare psihologică, pornografia care sexualizează violența și promovează sexul violent și traficul de femei și fete.

Cum ajută femeile colaborarea pentru schimbarea socială și politică? Colaborarea cu un grup care este implicat în muncă pentru schimbarea politică și socială poate fi un pas ajutător pentru multe femei. Are două avantaje: aduce în prim-plan cauzele externe ale suferinței și reduce sensul de lipsă de putere și izolare, oferind o cale de a încerca să reducă aceste probleme. Poate ajuta victimele să se simtă mai puțin rușinate sau nefolositoare.

Femeile ale căror drepturi au fost încălcate de practici precum angajamente involuntare și drogări forțate vor să lucreze pentru schimbările politice și economice necesare pentru eliminarea puterii de constrângere din sistemul de sănătate mentală. În special pentru femeile care se simt victimizate sau neglijate de acest sistem, munca pentru reformarea sănătății mentale poate fi revigorantă.

Violența împotriva femeii se manifestă diferit în societăți diferite. Poate să meargă de la abuz psihologic și fizic în familie la căsătorie forțată la vârste mici și alte practici violente. Toate formele de violență împotriva femeii sunt încălcări inacceptabile ale drepturilor omului și stau în calea egalității de șanse dintre femei și bărbați.

Potrivit rezultatelor unei cercetări efectuate în 2003, pe un eșantion de peste 800 de femei din București, reiese faptul că aproximativ 52% din bucureștence au fost abuzate verbal sau emoțional în cadrul familiei în anumite momente din viața lor. 21% din femei au fost victime ale abuzurilor fizice, iar 8%, victime ale abuzurilor sexuale în cadrul familiei, cel puțin o dată în viața lor.

În România, una din trei femei a declarat că a fost abuzată fizic sau verbal de către partenerul de viață, conform Studiului Sănătății Reproducerii 2004, iar în primele cinci luni ale anului 2008 au avut loc cu 21,3% mai multe violuri urmate de moartea victimei față de perioada similară a anului 2007, peste 50% din acestea în mediul rural.