Grigore Crăciunescu

Mulțumesc, domnule președinte. Doamnelor și domnilor deputați,

Declarația mea politică se intitulează „98 de ani de la Unirea Basarabiei cu România”.

Nu există un fenomen mai înălțător în toată istoria milenară a Basarabiei ca actul revenirii, în anul 1918, a mult pătimitei jumătăți estice a moșiei Mușatinilor la străvechea vatră românească, după anexarea ei tâlhărească de către Rusia țaristă în 1812. Acest eveniment constituie, totodată, și una dintre cele mai frumoase pagini din istoria românilor, prin contribuția pe care a avut-o la definitivarea unității naționale românești, la sfârșitul Primului Război Mondial.

Reacționând la pretențiile nejustificate ale Ucrainei, Sfatul Țării a adoptat, la 16 martie 1918, o declarație de protest ce urma să fie înmânată de o delegație de la Chișinău Guvernului ucrainean, căruia i se cerea recunoașterea independenței Basarabiei, și era menționat faptul că: „Teritoriul Republicii Moldovenești în hotarele fostei gubernii a Basarabiei este indivizibil și nici o parte a Republicii Moldovenești nu poate fi ruptă în folosul altui stat.”

Actul politic de la 27 martie a surprins foarte multă lume, atât în Basarabia, în Rusia, cât și în Occident. Deși aliații aprobaseră în principiu ideea unirii Basarabiei cu România, totuși realizarea acesteia a surprins, deoarece nu crezuseră niciodată că această provincie românească ar fi în stare să se desprindă din lumea slavă în care fusese încorporată fără știrea ei și fără voie cu mai mult de o sută de ani în urmă și să revină la matca străbună. Într-un studiu special asupra acestui fenomen, întocmit de Ministerul de Externe britanic la puțină vreme după adoptarea Declarației de Unire a Sfatului Țării, se spunea: „Pentru întâia dată în patruzeci de ani, chestiunea basarabeană a devenit din nou de importanță internațională.”

Organizația Studenților Basarabeni din București a desfășurat, în perioada 24–28 martie, cea de-a IX-a ediție a Festivalului „Zilele Basarabiei”. Evenimentul a fost prilejuit de împlinirea, la 27 martie, a 98 de ani de la Unirea Basarabiei cu România.

Duminică, 27 martie, în cea mai importantă zi a festivalului – Ziua Unirii Basarabiei cu România –, participanții la festival, alături de organizatorii evenimentului, s-au deplasat la Mănăstirea Cernica, pentru a aduce un omagiu celor care au contribuit la înfăptuirea Unirii. Astfel, tinerii au depus coroane de flori la mormintele lui Pantelimon Halippa, Ioan Pelivan și primul mitropolit al Basarabiei, Gurie Grosu, în cinstea cărora s-a ținut o slujbă de pomenire.

Prinși undeva între ciocan și nicovală, unii dintre basarabeni vorbesc uneori de parcă am avea o istorie diferită, de parcă am vorbi de lucruri și țări diferite. Basarabia a obosit să fie când „sora furată de români”, când „fiica răpită de ruși”. Ea vrea să fie așa cum a fost întotdeauna această bucată de pământ. Vrea să aibă cărți de limbă și literatură română cu Bacovia, Sadoveanu, Coșbuc, Eminescu al nostru și nu numai al lor. Tinerii basarabeni vor să fie români la ei acasă, vor să nu-i mai despartă Prutul. Basarabia vrea să retrăiască în 2018, la 100 de ani de la Unire, emoția și împlinirea anilor din 1918.