Monitorul Oficial·Partea II·Camera Deputaților·23 martie 2010
Declarații politice · adoptat
Nicolae Păun
Declarații politice și intervenții ale deputaților:
Discurs
Mulțumesc, domnule președinte. Doamnelor și domnilor deputați,
În data de 8 aprilie, la Cordoba, în Spania, cu ocazia sărbătoririi Zilei Internaționale a Romilor, este organizat cel de-al doilea Summit pentru problemele romilor, cu tema „Promovarea politicilor publice în spațiul Uniunii Europene în favoarea politicilor pentru romi”. Prin urmare, va fi prezentă și România cu o delegație.
Agenda reuniunii pare să fie interesantă, iar subiectele propuse spre dezbatere, de asemenea, sunt deosebit de importante pentru comunitățile de romi și, deci, sunt așteptate cu larg interes măsuri ferme pentru integrarea romilor în spațiul Uniunii Europene, după acest summit de la Cordoba.
În ceea ce mă privește, în calitate de reprezentant al romilor în Parlamentul României, am o altă opinie cu privire la Summitul de la Cordoba, și anume: în agenda reuniunii nu s-a avut în vedere discutarea eșecurilor de până în prezent a politicilor care vizează minoritatea romilor, precum și a tuturor așa-ziselor „experimente” de politică publică pentru romi, care – după cunoștințele mele – au costat enorm de mulți bani Uniunea Europeană, ca, de altfel, și România! La primul summit consacrat romilor de anul trecut, ca de altfel și la acest summit, de anul acesta, se va discuta despre integrarea romilor în societate, despre discriminare, politici pentru romi, segregare etnică și multe alte subiecte. Dar nu am văzut, în mod concret, în atâția ani de zile, ca statele membre ale Uniunii Europene să arate vreun interes adevărat în soluționarea problemelor cu care se confruntă această minoritate.
Au trecut deja două decenii din 1990 și până în prezent, și – dacă facem un bilanț realist – se observă că s-au cheltuit sute de milioane de euro pentru reuniuni, întâlniri de toate genurile și la toate nivelurile, s-au elaborat strategii, s-au înființat instituții pentru romi la toate nivelurile, în toate statele, prin urmare situația comunităților de romi, în opinia mea, rămâne în continuare neschimbată.
Se naște întrebarea firească, cred eu, în opinia mea: la ce folosesc oare asemenea reuniuni la nivel înalt, dacă tot nu au niciun efect ulterior?
Normal ar fi fost să aflăm unde s-a greșit în politica europeană pentru romi, care sunt îmbunătățirile pe care le putem aduce, astfel încât, în viitorul apropiat, s-avem niște rezultate palpabile.
Voi enunța în continuare câteva dintre greșelile clare comise de statele membre ale Uniunii Europene în ceea ce privește politicile care vizează comunitățile de romi.
În primul rând, clasa politică din statele membre ale Uniunii Europene a „pasat” în mod vădit problematica romilor către organizațiile nonguvernamentale, în opinia mea, în eventualitatea unui eșec – de altfel, constatat – să existe un... vinovat.
Deși sunt instituții îndreptățite să soluționeze problemele tuturor cetățenilor, autoritățile administrației publice centrale și locale ale statelor membre din UE au considerat de cuviință că etnia romilor din Europa se poate descurca și singură, fără ca acestea să se implice!