Ion Marcel Ciolacu

**:**

## Mulțumesc, domnule președinte. Doamnelor și domnilor deputați,

Când auzim sintagmele de „sacrificiu suprem” sau „căzut la datorie” ne gândim automat la soldații care și-au dat viața pe câmpul de luptă, la soldații care ne-au apărat în războaie, la soldații care au fost acolo, de fiecare dată, să ne asigure integritatea și libertatea cu orice preț.

Când auzim de eroi, de martiri, gândul nostru se duce, de asemenea, la acele persoane care n-au ezitat nicio secundă să plătească prețul suprem pentru noi ceilalți, noi cei de acum, părinții noștri, bunicii noștri sau strămoșii noștri, acele persoane pentru care binele celuilalt sau binele colectiv este mai presus de orice și pentru care misiunea vieții este să-i susțină și să-i ajute pe ceilalți.

Ne gândim la oamenii în uniforme care luptă în cele mai dificile condiții și care fac lucruri de neimaginat pentru majoritatea dintre noi.

Pentru generațiile de azi, criza pe care o traversăm azi, provocată de virusul COVID-19, este una fără precedent*, o situație despre care am aflat din istorie, atunci când învățam despre marile pandemii sau epidemii ale lumii, și la care ne gândeam, răsuflând ușurați și spunând: „Bine că nu am trăit în acele vremuri!”

Din păcate, situația de acum este pe cât de reală, pe atât de gravă și ne privește pe noi toți și credem că însuși conceptul de pandemie vorbește de la sine.

În aceste momente, când fiecare dintre noi și cu toții împreună căutăm cele mai bune soluții pentru a ne apăra viața, a noastră și a celorlalți, pentru a ne pune la adăpost și pentru a supraviețui, se vorbește zilnic de acele persoane căzute la datorie, de sacrificiu, de eroi sau de martiri, numai că de data aceasta