Puiu Hașotti

Mulțumesc, domnule președinte. Doamnelor și domnilor,

Înțeleg că, până la urmă, totul este bine când se termină cu bine.

Venisem aici să aduc o notă critică atât comisiei, cât și Guvernului, dar înțeleg că lucrurile sunt pe cale de a se rezolva și este bine așa. De ce? Pentru că este vorba de mărirea indemnizației pentru deținuții politici, pentru deportați.

Timpul nu iartă. Și pot să vă dau un exemplu, în ultimii doi ani sunt cu mai mult de 13.000 mai puțini. Pentru următorii 2, maximum 3 ani... încă o dată, v-am spus: timpul nu iartă.

Argumentul că „sunt cheltuieli bugetare în plus” nu stă în picioare, de vreme ce numărul celor care beneficiază de acest ajutor, până la urmă, de aceste indemnizații, este din ce în ce mai mic. Deci cheltuiala bugetară nu este mai mare. Ea se mărește pentru fiecare dintre aceștia, care sunt... asta e viața, din ce în ce mai puțini.

Am avut o discuție, o conversație cu domnul președinte al Comisiei pentru muncă și înțeleg că la această chestiune comisia și-a revizuit punctul de vedere, cu atât mai mult cu cât alte două comisii – de buget, atenție, de buget, dar și drepturile omului – au dat avize favorabile.

Și, oricum, punctul de vedere al Guvernului nu poate sta în picioare. Nu vreau să aduc o notă critică, menționez doar că nu se poate aduce drept argument faptul că România are angajamente cu organisme financiare internaționale, câtă vreme, încă o dată spun, cheltuielile bugetare nu sunt mai mari, de vreme ce beneficiarii sunt din ce în ce mai puțini. Vă mulțumesc.