Augustin Daniel Humelnicu

Mulțumesc, domnule președinte. Doamnelor și domnilor senatori,

Stimați invitați,

Cu toții am luat cunoștință de Proiectul de lege privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, intrat deja în discursul public sub denumirea de „mica reformă”. Acest proiect de lege anticipează momentul implementării noilor coduri fundamentale undeva în jurul datei de 1 octombrie 2011.

Guvernul Boc a luat decizia ca, până la momentul la care vom fi pregătiți cu sistemul judiciar să implementăm codurile, Ministerul Justiției să vină cu o serie de soluții corespondente celor din coduri și care să permită scurtarea duratei proceselor și reducerea costurilor pentru cetățeni, dar și pentru aparatul de stat.

Nu voi repeta detaliile tehnice, care deja au fost expuse Senatului atunci când legea a fost adoptată de senatori. Reamintesc doar că este vorba de modificări temeinice pe o serie de acte normative cu incidență asupra proceselor civile și penale, cum ar fi Codul de procedură civilă, Codul de

procedură penală, Codul penal, Codul familiei și așa mai departe.

Repet, toate aceste măsuri vizează nu numai reducerea duratei proceselor și a costurilor, dar și asigurarea garanțiilor că se păstrează sau chiar se sporește calitatea actului de justiție. Aceste măsuri reprezintă încă un pas spre o justiție mai apropiată de oameni, mai eficientă. În plus chiar, acest proiect de lege a fost lăudat și încurajat în Raportul pe justiție al Comisiei Europene, raport privind progresele realizate de România în cadrul Mecanismului de cooperare și verificare.

Ei bine, tocmai din aceste motive mai sus exprimate am inițiat această declarație politică, din teama de a nu ne culca pe o ureche, cum spune de altfel și o vorbă din popor. Când președintele Traian Băsescu a cerut Parlamentului o sesiune extraordinară pentru votarea acestei legi, printre altele, sunt sigur că s-a adresat, în aceeași măsură, atât senatorilor, cât și deputaților. Senatorii s-au conformat, dar observ cum unele lucruri încep să treneze în Camera Deputaților, deoarece „mica reformă” nu a ajuns încă pe ordinea de zi. Știu foarte bine că sunt proceduri parlamentare de urmat, dar, dacă nu accelerăm soluționarea proceselor, riscăm să risipim surse de timp importante.

Din acest motiv, fac un apel insistent de la această tribună către președintele Camerei Deputaților, doamna Roberta Anastase, și către colegii noștri din Camera Deputaților pentru o urgentare a colaborării cu Senatul în ceea ce privește legea „micii reforme”.

Pe de altă parte, în așteptarea marii reforme din justiție, România are nevoie și de un alt tip de cooperare, și anume aceea dintre cetățeni și organele de drept. Infracționalitatea din orice parte a lumii nu poate fi stopată de legi, oricât de bune ar fi ele, dacă cetățenii nu colaborează pentru sancționarea ei, începând de la faptele contravenționale cele mai mărunte, care duc la evaziune fiscală, spre exemplu, și până la nedepunerea sau retragerea unor plângeri penale împotriva agresorilor, ce devin, pe zi ce trece, mai periculoși și mai puternici. „Ghenoși”, „Danezi” sau alte clanuri de nelegiuitori vor prospera la nesfârșit, dacă comunitățile locale nu sunt unite pentru a stopa flagelul violențelor și pentru a-i proteja pe membrii ei, supuși amenințărilor de tot felul. Atunci când funcționari ai statului nu-și fac datoria, comunitatea locală, prin descentralizarea aparatului de stat local, va trebui să învețe să folosească pârghiile democratice sau acțiunile comune voluntare pentru a ajuta statul în vreme de criză, și nu numai.