Monitorul Oficial·Partea II·Senatul·31 mai 2010
Declarații politice · adoptat
Gheorghe David
Discurs
Mulțumesc, domnule președinte.
Doamnelor și domnilor senatori,
Am intitulat declarația mea de astăzi „Dialogul competențelor”.
Cum era de așteptat, hotărârea Guvernului de reducere cu 25% a salariilor bugetarilor și cu 15% a pensiilor, luată în urmă cu ceva timp, a stârnit un val de nemulțumiri, exprimate atât de liderii formațiunilor politice aflate în opoziție, cât și de confederațiile sindicale, care, în cele din urmă, în ciuda repetatelor invitații de participare la dialog, au obligat Executivul să-și asume răspunderea în Parlament în promovarea proiectelor de lege necesare pentru punerea în practică a acestei decizii.
Pentru respingerea ei, colegii de la PSD s-au decis să prezinte Parlamentului o moțiune de cenzură, sprijinită și de colegii liberali, prin care se cere demisia Guvernului, în vreme ce sindicatele s-au antrenat în organizarea unor ample manifestări de stradă și declanșarea grevei generale în cazul în care moțiunea va fi respinsă.
Toate acestea sunt de-acum bine cunoscute, așa că nu voi insista asupra lor.
Prin intervenția mea doresc să vă adresez invitația ca măcar acum, în ultimul ceas, liderii politici, indiferent că reprezintă puterea sau se află în opoziție, împreună cu sindicatele și alți parteneri sociali, să convină asupra participării la un dialog, căruia eu i-aș spune al competențelor.
Pe ce mă bazez în susținerea acestei propuneri?
În primul rând, pornesc de la a recunoaște deschis, asemenea altor colegi de-ai mei sau miniștri, inclusiv asemenea prim-ministrului și președintelui țării, că măsurile amintite, urmate și de un val de concedieri, sunt dureroase, dar – în urma analizării mai multor alternative venite din interiorul arcului guvernamental sau din afara acestuia, inclusiv dinspre sindicate sau patronate – s-au dovedit a fi mult mai viabile pe termen lung.
În al doilea rând, de criza pe care o traversăm suferă întreaga populație din țările europene, membre sau nu ale UE, iar evoluția economiei românești spre relansare nu poate fi abordată decât în acest context.
Reducerea deficitului bugetar este în momentul de față o prioritate a tuturor statelor, iar soluțiile, dincolo de sugestiile făcute de experții FMI, este obligatoriu să se bizuie pe realitățile specifice din fiecare țară. Or, acestea se cer a fi bine cunoscute și, mai ales, temeinic analizate de către cei care, prin funcțiile deținute, au fost mandatați să ia decizii.
Dacă acceptarea acestei condiționalități este de toți recunoscută, dialogul competențelor se poate transforma într-o instituție calificată, care, printr-o înțeleaptă cumpănire a tuturor factorilor de ordin economic, politic și social, ar putea duce la o formulare de propuneri și soluții acceptate prin consens, pentru ca, în final, să devină componente ale unui program de gestionare a crizei în limite de timp și acceptare rezonabile.