Cseke Attila Zoltan

Mulțumesc, domnule președinte. Doamnelor și domnilor senatori, O scurtă intervenție.

Orice caz de genul acesta pentru persoana respectivă înseamnă o incapacitate a administrației publice din România și a instituțiilor publice din România de a-i rezolva o problemă, care pentru ea este cea mai importantă problemă, zilnică, din păcate.

Deci noi trebuie să înțelegem că această dezbatere, până la urmă, în orice cadru, inclusiv legat de un proiect legislativ, este o dezbatere importantă. Și, trebuie, cumva, să depășim acest stadiu al imposibilității de a merge mai departe. Sigur că aici măsurile nu pot fi de pe o zi pe alta, în mod evident, mai ales că vorbim de o lipsă de personal care se acutizează de-a lungul timpului. Dar ar trebui să încercăm împreună și mai ales Guvernul și ministerele care sunt aici responsabile să încerce măcar pe termen mediu și lung, de astăzi, o implementare a unor măsuri care să încerce să remedieze treptat, treptat problema. Pentru că, altfel, pentru persoanele cu dizabilități, cu aceste probleme, chestiunea, scuzați-mă, de a te târî la... cu o ambulanță sau cu altă mașină la o revizuire sau la o evaluare este o problemă foarte gravă și, încă o dată, imaginea pentru persoana respectivă a administrației și a instituțiilor publice din România este dezastruoasă, că nu putem să rezolvăm această chestiune. Deci mesajul nostru este de a ne ocupa foarte serios

de această chestiune, măcar să putem să spunem: domnule, astăzi începem să implementăm niște măsuri care, evident, vor aduce efecte în câțiva ani, pentru că problemele nu pot fi rezolvate de pe o zi pe alta, dar trebuie să începem să dăm și soluții concrete.

Mulțumesc.