Eleonora Carmen Hărău

Mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

Obiectul acestei propuneri legislative este constituit în urma observației că, la momentul acesta, persoanele care beneficiază de venitul minim garantat au crescut..., numărul lor a crescut amețitor, de la 55.457 de beneficiari în decembrie 2016, conform datelor de pe site-ului Ministerul Muncii și Justiției Sociale, la 243.000 de beneficiari în aprilie 2017. Este un lucru anormal, cu atât mai mult cu cât forța de muncă disponibilă să se angajeze și să lucreze și să obțină venituri din muncă este destul de rară acum în România.

Mai mult decât atât, se prezintă..., nu de puține ori, în mass-media și am constatat în teritoriu, analizând problema,

că beneficiarii cu venit minim garantat se plimbă cu mașini de lux ca să-și încaseze acest venit. Ce vrem noi să devenim în cele din urmă? Un stat de asistați sociali cu venitul minim garantat atribuit, așa, arbitrar sau pe considerente politice?

Acesta este motivul pentru care Partidul Național Liberal a inițiat un proiect de hotărâre care să nu le mai dea dreptul persoanelor care primesc venit minim garantat, să refuze de trei ori ocuparea unui loc de muncă.

Dorim să limităm refuzul unui loc de muncă la o singură împrejurare. Dacă a refuzat locul de muncă, să nu mai primească venitul minim garantat și să înceapă să se manifeste ca o persoană capabilă să poată să-și câștige existența din muncă.

S-a făcut o opoziție cu un argument cu care n-avem cum să fim de acord. S-a pus problema unei interpretări cum că asta ar însemna muncă forțată. Absolut neadevărat! Aici nu e vorba de muncă sub constrângere, dar nici nu poți încuraja la nesfârșit în România să se plătească nemunca. Prea multă vreme, zeci de ani, s-a făcut lucrul acesta și uite unde am ajuns!

Acesta este obiectul actului normativ și vă rog frumos, cu respect, să analizați argumentele noastre și să fiți de acord cu el.