Cristiana Irina Anghel

Mulțumesc, domnule președinte.

Domnule ministru, bine ați venit! Să dea Dumnezeu să veniți mai des, să veniți și cu răspunsuri favorabile!

Cu tot respectul – deci nu este rea-credință când vă întreb –, când ați mers ultima oară cu trenul? Cu un tren normal, nu cu un tren de acela..., care să spună: „Vai, ce bine este într-un tren electric!”

A doua. Explicați-mi și mie care este logica sau care este mecanismul prin care un drum, exemplu concret Caracal–București, cu microbuzul costă 19 lei, cu trenul clasa a II-a costă 42 de lei, cu trenul clasa I costă 65 de lei. Care transport am învățat noi în școală că este mai ieftin? Cum este posibil ca transportul cu microbuzul să coste 19 lei, iar transportul cu trenul să coste 42 de lei? E atât de greu să înțelegem că evreii de aceea au lumea la picioare, pentru că știu să facă comerț?! Vând mult și ieftin! Ce ne-ar costa să micșorăm prețul biletelor, astfel încât să și eliberăm șoselele?! Și vă garantez că veți avea mult mai mulți clienți. Asta este o problemă.

A doua problemă. Eu mă duc cu trenul și am problemele cu CFR-ul. CFR-ul era pe vremuri a doua armată. Era disciplină, erau mari pretenții de la ei, dar oamenii erau respectați. Nici în ziua de astăzi nu este pus în executare statutul ceferistului ca atare. În ziua de astăzi, trenul merge cu un singur mecanic de locomotivă, deși trebuie să fie doi. Dacă – Doamne ferește! – se întâmplă ceva cu primul, se pot întâmpla tragedii și accidente. Doamne ferește să cobesc eu, acum, aici! Dacă se întâmplă ceva cu mecanicul, este obligat – să vă spun lucruri de ceferiști spuse –, este obligat cel care este controlor sau șef de tren să se ducă să facă munca sau ceea ce ar fi trebuit să facă mecanicul. Este o nebunie! Este o nebunie! Și vorbim de securitate pe transport rutier!

Apoi, ceferiștii mai au o vorbă: că în calea ferată nu s-a băgat de ani de zile niciun leu, pentru că acolo nu se poate fura mult. În afară de pietriș, care este la grămadă, în rest toate, șuruburile, tot... este numărat, nu e ca la șosele! Deși și la șosele..., spre exemplu, termen de garanție un an de zile la o șosea, când eu la mașina mea de spălat am primit termen de garanție 10 ani?! Este aberant! Și o spun cu tot respectul și cu toată dragostea, dacă se poate spune așa, pentru că dumneavoastră aveți două luni de zile și nu aveați când încă..., măcar să luați contact cu toate problemele. Dar este bine că ați venit, ca să vi le spunem, fiecare câte o bucățică, și poate reușiți să vedeți pădurea întreagă.

Ziceam de calea ferată, șinele noastre. Se scot șinele noastre, care sunt oțel-oțel, sunt vândute la fier vechi și se aduc din Polonia șine de cale ferată care deja se flambează, înainte de a fi puse.

Am ajuns să fac de la Caracal la București trei ore, deși era normal, cum zicea domnul... sau doamna, că ar fi trebuit să fac, comercial, o oră și 45 de minute. Nu există tren care să nu aibă întârziere. Nu vorbim de întârziere de 5–10 minute, ci de la 15 minute în sus! Și nu există întârziere doar din cauza condițiilor atmosferice. Mi s-a întâmplat, când a fost zăpada, acum două- trei săptămâni de zile, da, să vin de la Caracal până în fața Bucureștiului fără niciun minut de întârziere și să stăm o oră și jumătate ca să avem intrare în Gara de Nord, asta pentru că în celelalte gări șefii de gară au înțeles că trebuie să fie prezenți la serviciu și să-și facă datoria, iar șeful de gară al Gării de Nord probabil că era plecat în țările calde, așa cum se întâmplă de obicei.