Eugen Țapu-Nazare

Mulțumesc, domnule președinte. Domnule președinte,

## Doamnelor și domnilor senatori,

Miercurea trecută, pe 8 mai, Camera Deputaților, instanță parlamentară decizională în acest caz, a adoptat, cu o zdrobitoare majoritate – 293 de voturi pentru, două împotrivă și 5 abțineri –, Proiectul de lege pentru modificarea art. 1 alin. (1) din Legea nr. 299/2007 privind sprijinul acordat românilor de pretutindeni, inițiat de 28 de colegi parlamentari reprezentând toate partidele politice. Proiectul, devenit acum parte componentă a legii menționate, a fost atent dezbătut și, pe bună dreptate, adoptat anterior și de Senat.

Modificarea de substanță pe care noul text de lege o aduce nu poate scăpa atenției nimănui care este preocupat cu adevărat de soarta conaționalilor noștri, celor cărora, prin însăși evoluția istorică a neamului în întregul său sau doar prin destin personal, le-a fost hărăzit să trăiască dincolo de fruntariile statului român, așa cum se înfățișează ele astăzi.

În acest moment, prin români de pretutindeni îi cuprindem legal pe toți aceia care își asumă identitatea culturală românească, persoane de origine română și aparținând filonului lingvistic și cultural românesc, locuind în afara frontierelor României, indiferent de modul în care aceștia sunt apelați. Legea înregistrează 25 de astfel de denumiri regionale, de la „armâni” la „macedoarmâni”, fără a exclude și toate celelalte forme lexicale înrudite semantic.

Am convingerea că sunt în asentimentul dumneavoastră, indiferent de partidul din care fiecare dintre noi face parte în Senat, să salutăm cu mare satisfacție modificarea legii în discuție. Nu intenționez aici să glosez pe această temă extrem de sensibilă pentru identitatea noastră națională și nici nu doresc să fac apel la cuvinte mari, dar o realitate se impune evidenței.

Legea astfel amendată face, pe de o parte, o mare reparație istorică, în deplin acord cu concluziile oamenilor de știință – și aici mă refer la autorități în materie, la părerea lor

exprimată, în frunte cu Academia Română și institutele ei specializate –, iar, pe de altă parte, ea pune la dispoziția autorităților statului român un instrument esențial care îi permite reluarea unei politici de veche și benefică tradiție practicată încă de la începuturile statului modern român sub Cuza Vodă, și anume protejarea și conservarea culturallingvistică a elementului românesc aflat în jurul României sau în alte zări mai îndepărtate față de țara-mamă.

## Doamnelor și domnilor colegi,

În contextul înfățișat anterior, trebuie să vă mărturisesc că am încercat și o mare decepție care, din fericire, a fost surmontată doar de mulțumirea de a fi văzut adoptat, cu o largă majoritate, amendamentul la care m-am referit.

Decepția mi-a provocat-o colegul nostru deputat, domnul Costică Canacheu, pe care, iată, îl găsim din nou în postura deloc onorantă de a se face avocatul unei cauze false, lipsite de orice temei istorico-lingvistic și, în special, extrem de dăunătoare pentru întreg corpul etnic românesc.