Corneliu Florin Buicu

Mulțumesc, domnule președinte. Domnule președinte, Domnilor miniștri, Stimate colege, Stimați colegi,

Și, dacă ar fi să-l parafrazez pe un coleg de-al nostru, stimate domnule Eugen Nicolăescu,

O să vorbesc acum în calitate de medic primar de sănătate publică, de conferențiar și de cel care predă studenților „Sănătate publică” la Universitatea de Medicină și Farmacie din Târgu-Mureș.

Și, pentru că, în ultimele zile, opinia publică a fost invadată de această temă a prevenției, aș începe prin a face câteva clarificări.

Prevenția, etimologic discutând, înseamnă „arest preventiv”. În DEX acesta este termenul utilizat pentru acest termen, „prevenție”. Doar în 1998, în DEX, apare o completare legată de acest termen, termenul corect utilizat în DEX fiind „profilaxie”.

Profilaxie – conform DEX-ului – este „ansamblul măsurilor medico-sanitare care se iau pentru prevenirea apariției și a răspândirii bolilor”, „ramură a medicinei care se ocupă cu studiul și aplicarea măsurilor profilactice”. Acest termen provine din franceză – _prophylaxie_ – și înseamnă faza de dinainte. Iar, începând cu 1939, Scriban este cel care introduce acest termen.

Cu alte cuvinte, dați-mi voie să vă spun că termenul corect folosit pentru a defini ansamblul măsurilor medicosanitare care se iau pentru prevenirea apariției și răspândirii bolilor este profilaxie, și nu prevenție.

O treime din populație, din populația României, are un acces dificil sau chiar imposibil la servicii de sănătate.

Institutul Național de Statistică ne spune că 25% din populație, în 2014, nu a apelat la un specialist și sub 50% din români au mers la un medic, în același an; 3,6% din români nu au mers în viața lor la medic.

În cele 15.800 de localități, comune, sate și cătune din România, vorbim de 2.488 de localități cu condiții deosebite de muncă, zone izolate, în care se găsesc 3.175 de cabinete, în aceste sate și comune, deservite de 3.285 de medici ce lucrează în aceste cabinete; 5.185.000 de persoane sunt înscrise la medicii de familie, în aceste localități izolate. În afară de accesul dificil sau imposibil la rețeaua de sănătate, vorbim de distanțe mari până la primul medic. În 2015, în Delta Dunării, de exemplu, trei medici deserveau 4.000 km[2] . În Botoșani, un sat la 9-10 kilometri de medicul de familie determină un pacient, un înscris, să facă 20 de kilometri pentru a beneficia de serviciile medicale.

Condițiile de viață. Cum putem să facem prevenție sau, poate, prevenție putem să facem dacă nu avem apă și canalizare? România nu poate sancționa pacienții, până nu oferă acestora condiții civilizate de trai, care înseamnă, de fapt, reducerea riscului de îmbolnăvire.

Din 17.000 de unități administrativ-teritoriale, doar în peste 2.500 există rețele de distribuție a apei potabile.

În raportul pe 2014, Sănătate și mediu, al Institutului Național de Sănătate Publică este prezentată o anchetă epidemiologică a methemoglobinemiei la copii de 0-1 an. Ce înseamnă asta? Arată o intoxicație acută cu nitriți provocată de apa din fântâni. Contaminarea este provocată de distanța foarte mică dintre grajd sau toaletă și puțul de apă. Cele mai afectate au fost Iașiul, cu 151 la 100.000 de copii între 0 și 1 an, urmat de Caraș-Severin, cu 145, iată, Sibiul, cu 142 și urmate la puțină distanță de județele Neamț și Botoșani.