Gabriela Firea

## Mulțumesc, domnule președinte. Dragi colegi,

Declarația mea politică se intitulează „Abandonul școlar, un adevărat atentat la sănătatea minții”.

Și aș face în preambul precizarea că onestitatea politicienilor rezultă în special din faptele lor, și nu atât din vorbele pe care le rostesc.

„Avem una dintre cele mai mari rate de părăsire a școlii înainte de încheierea învățământului obligatoriu de 10 clase, respectiv de 18 procente”, spunea de curând, într-o emisiune, ministrul educației, Remus Pricopie. Acest procent, aplicat la circa 200.000 de copii dintr-un an școlar, înseamnă zeci de mii de tineri care pleacă din școală fără o șansă în societate.

Îngrijorător nu este numai nivelul ridicat al abandonului școlar, ci mai ales tendința sa de creștere.

Potrivit studiului „Toți copiii la școală până în 2015. Inițiativa globală privind copiii în afara sistemului de educație”, elaborat sub egida UNICEF, principalii factori de risc în ceea ce privește neparticiparea școlară sunt: sărăcia și implicarea copiilor în activități lucrative; nivelul redus de educație al părinților și de conștientizare a importanței educației; discriminarea și insuficienta dezvoltare a unei culturi a incluziunii; insuficienta adaptare a metodelor de predare la nevoile copiilor aflați în situații de risc.

Un alt studiu realizat de Institutul de Științe ale Educației și inclus în cercetarea amintită arată că suma totală pe care o cheltuiesc familiile cu școala este de 420 de euro pe an, mai mult decât își poate permite o familie săracă din România. Acestor costuri li se adaugă așa-numitele plăți ascunse ale sistemului de învățământ preuniversitar, printre care banii dați pe culegeri și caiete speciale, software educațional, uniformă și echipamentul pentru sport, fondul școlii, fondul clasei, contribuția la paza unității de învățământ, meditații, alimentele consumate pe durata programului de școală, diverse evenimente școlare și alte categorii, costul total mediu anual pe copil fiind estimat la 1.490 de lei, adică în jur de 370 de euro.

În aceste condiții, multe familii sărace preferă să-și țină copiii acasă sau să-i retragă de la cursuri când nu mai pot suporta costurile, relevă aceeași cercetare. Cel mai mare risc, din acest punct de vedere, se înregistrează la copiii din mediul rural, din familii sărace, de etnie romă, precum și la cei cu cerințe educaționale speciale.

În Uniunea Europeană, circa 40% din absolvenții de liceu își continuă studiile în învățământul superior. În România, nu atingem nici măcar jumătate din această rată, iar abandonul școlar este una dintre cauzele primordiale ale acestei stări de fapt. Acesta este un indicator care ne arată cât se poate de limpede ce înseamnă subfinanțarea educației. Poate că 6% din produsul intern brut, cât ar trebui să fie bugetul educației, sună prea abstract, dar faptul că fiecare al șaselea copil din România abandonează școala este cât se poate de concret.