Petru Filip

## Mulțumesc, domnule președinte.

Este o lege extraordinar de importantă pentru administrațiile publice locale, indiferent de culoarea lor politică și cred că discursul nostru legat de acest proiect de lege nu trebuie să aibă niciun fel de culoare politică, pentru că rezultanta votării, a aplicării acestei legi se va regăsi asupra activității fiecărei unități administrativ-teritoriale. Faptul că astăzi Guvernul prezintă în discuția Parlamentului acest proiect de lege este bine-venit, pentru că, până la urmă, trebuia discutat odată și odată. Nu cred că se poate face, în acest context, o vină actualului Guvern, pentru că, sigur, corect s-a pus problema: ce se va întâmpla o dată cu aplicarea acestei legi, ținând cont de foarte multe lucruri obiective, care există în viața României astăzi, de la criză până la nepredictibilitatea bugetelor locale, lucruri care vin din toți acești 20 de ani de guvernare după 1990, sigur, teoretic, în alte condiții, democratice.

Dacă stai să asculți administrațiile publice locale, evident, punându-mă în pielea lor, o astfel de lege, astăzi, va face ca un număr foarte mare – îmi este greu să spun cât, domnul senator Țuțuianu spunea 30-40%, pot fi mai multe – să fie într-o situație financiară dificilă.

Nu știu, sincer, dacă suntem pregătiți în acest moment pentru aplicarea acestei legi în practică. Pentru ca această lege să fie aplicabilă, poate că alte legi ar trebui să fie revăzute din punct de vedere administrativ.

Când spun acest lucru, mă refer, de exemplu, la Legea privind reorganizarea administrativă a României, inclusiv la modalitatea în care anumite comune – și sunt foarte multe dintre ele –, aflate în imposibilitatea de a-și plăti salariile, nicidecum să-și mai pună problema să mai angajeze lucrări cu diferiți prestatori, să fie, după 90 sau după 120 de zile, tot în incapacitate de plată și să fie executate de cineva. Problema este cine va executa, într-adevăr, mai departe, o administrație publică locală și cu ce consecințe, inclusiv politice și inclusiv administrative. Revenind, probabil că Legea reorganizării administrative a României, care înseamnă nu numai partea de regiuni, ci și partea de regândire a unităților administrativ-teritoriale, ar fi trebuit discutată înainte.

O a doua lege. Revederea Legii taxelor și impozitelor locale, revederea Legii patrimoniului, în așa fel încât să-i dai unității administrativ-teritoriale puterea reală să-și gestioneze bunurile pe care le are în folosință. Poate să spună cineva: bun, dar Legea regimului juridic al patrimoniului există. Sigur, dar este din 1998, iar de atunci s-au întâmplat foarte multe lucruri, sunt mulți prestatori de servicii care utilizează terenul aparținând domeniului public sau privat al unităților administrativ-teritoriale și nu plătesc nimic unității administrativ-teritoriale respective. Este o sursă de venituri care, teoretic, ar trebui să „îmbogățească” comunele și orașele, ca să nu mai vorbesc de faptul că baza de impozitare pe metrul pătrat construit la Sighetu Marmației sau la Mangalia este aceeași, ceea ce, după părerea mea, este o prostie.