Valentin Gigel Calcan

## Mulțumesc, domnule președinte.

Este o propunere legislativă, zic eu, foarte bună, pe care sper s-o susținem cu toții. Vine atât în sprijinul comercianților, pentru că, până la urmă – nu-i așa? –, pentru un comerciant onest – aș spune eu – este mai simplu să-și dea numerarul înapoi și să aibă în evidență numai tranzacții electronice, să nu mai facă seara monetarul, să nu mai plece a doua zi la bancă cu cash-ul – ar fi o operațiune cât mai simplă –, și este și în folosul băncilor, până la urmă, nu mai alimentează ATM-uri atât de mult.

Deci... știm foarte clar că orice transport de bani reprezintă un pericol și este o operațiune scumpă.

Eu aș spune doar că poate n-aș fi limitat suma, pentru că, până la urmă, care ar fi fost problema să poată să scoată de la un POS o sumă mai mare? Este o tranzacție absolut transparentă, corectă, înregistrată în documente. Până la urmă, agentul economic scapă de un cash pentru care există un cost să poată să-l depună în bancă. Deci eu aș fi mers... Poate dincolo, la Camera Deputaților, reprezentantul ministerului va susține să nu limităm această sumă. Până la urmă, e o problemă a băncilor, a emitentului de card, ce limită are pe zi, astfel încât să poată să-și facă tranzacția respectivă.

Iar fondul problemei cred că îl reprezintă, până la urmă, tot originea ordonanței din 2002. Nu s-au făcut pași importanți... – și acum aș vrea să mă adresez reprezentantului ministerului –, nu s-au făcut pași importanți în a facilita introducerea a cât mai multor POS-uri, atât în instituțiile publice, de stat, cât și la agenții economici.

Dacă vă aduceți bine aminte, ordonanța din 2002, pe vremea premierului Adrian Năstase, se referea la obligativitatea instituțiilor publice care încasează taxe și impozite numai la municipii și orașe, dar eu cred că inclusiv la comune ar trebui să existe această obligativitate.

Și acum fac o paranteză. Știți foarte bine că există un cost al acestor tranzacții și sunt autorități publice locale care nu doresc să suporte acest cost, pentru că, până la urmă, când un contribuabil își plătește un impozit și o taxă cu POS-ul, banca ia niște bani. Acei bani pe care îi ia banca până la urmă trebuie să-i suporte cineva și, de regulă, primăria nu vrea să-i suporte.

Există cazuri când administrațiile publice locale, prin hotărâre de consiliu, suportă ele însele această taxă, dar altele, nu. Și știți ce se întâmplă în mod concret? Își defectează POS-ul! Își defectează POS-ul! Vrei să te duci să plătești acolo și ți se spune foarte clar că trebuie să plătești numai cu cash, pentru că altfel nu poți.

Eu cred că din partea Guvernului ar trebui să se vină chiar cu o modificare a acestei ordonanțe prin care să instituim

o obligație ca absolut toate administrațiile publice locale ce încasează taxe și impozite să fie obligate să aibă POS-uri. Și eu cred că trebuie să mergem și mai departe, inclusiv la agenții economici, pentru că, până la urmă, normalitatea ar fi ca și acolo unde te duci să cumperi un ziar să poți să plătești cu un card de credit, inclusiv când te duci la metrou, inclusiv când plătești o parcare.