Radu-Vicențiu Grădinaru

Mulțumesc, domnule președinte. Hristos a înviat!

Declarația mea de astăzi se intitulează „Românii fără sărbători”.

Pentru cei mai mulți români, Sărbătorile Pascale înseamnă familie, credință și lumină. Înseamnă clipele când copiii revin acasă, lângă părinți, și în care creștinii își urează cu bucurie – „Hristos a înviat!”.

Masa de sărbători ar trebui să fie un prilej de bucurie, nu un privilegiu acordat doar bogaților. Din nou, există mii de români la care nu se gândește nimeni! Este vorba despre românii cu dizabilități – despre copii, adulți și bătrâni fără sărbători, în cârje, în scaune cu rotile sau țintuiți pe patul de suferință. Români pentru care bucuria înseamnă primirea unui pachet de nimic, a unei sacoșe cu alimente sau a unei conserve de mâncare aruncată în bătaie de joc de funcționarii statului.

Românii cu dizabilități reprezentau aproape 4% din populația țării noastre. Poate părea un procent mic, însă nu este, fiindcă este vorba de oameni care suferă și care sunt înjosiți de un sistem nepăsător.*

În România, un îngrijitor sau un asistent poate fi solicitat și plătit doar în cazul unui handicap grav, diagnostic dat fără norme clare de judecată medicală. Vorbim, astfel, despre mii de părinți care își îngrijesc copiii dependenți de ajutor fără să primească niciun sprijin din partea statului, de familii părăsite de politica de nimic a României.

Nu există niciun studiu sau vreo statistică reală care să prezinte starea de fapt a lucrurilor.*