Darius Bogdan Vâlcov

Mulțumesc, domnule președinte. „Ignoranța, boală cronică a românilor” Stimate colege și stimați colegi senatori,

O vorbă înțeleaptă din străbuni spune: „Dacă nu ai un bătrân, să-l cumperi!” Mai este aceasta încă valabilă în zilele noastre?

Tot mai mulți bătrâni din ziua de azi se găsesc la hotarul dintre a trăi și a exista. Sunt lipsiți de bani, de medicamente, părăsiți și ignorați de copii, care-și caută existența dincolo de granițele țării, mânați de dorința unui trai mai bun. Plini de boli și neajutorați, părinții noștri își târăsc după ei hainele grele ale bătrâneții, în cel mai bun caz, între pereții unui azil gri, insalubru, unde nu văd decât alți bătrâni, niște necunoscuți considerați la fel de inutili ca și ei, în timp ce noi suntem feriți de acest spectacol sumbru, pentru că este la modă să ne închidem bătrânii într-un azil. Cei mai mulți dintre ei nu au nici măcar „norocul” de a se afla în aceste aziluri, insuficiente ca număr, ci zac în propriile case, măcinați de boli și de singurătate, murind încet, dar sigur, înainte de vreme, ignorați de familie și de stat.

În acest context, putem transforma cu ușurință versul lui Bacovia „liceu, cimitir al tinereții mele” în „azil, cimitir al bătrâneții mele”.

În străinătate există centre în care aceștia sunt îngrijiți așa cum merită, chiar din bugetul statului, necontând dacă au sau nu o anumită pensie. Le sunt asigurate medicamentele, mâncarea, un trai decent, pe care aceștia îl merită acum, la sfârșit de drum. De ce acolo nu se tem să meargă la azil? De ce acolo funcționează foarte bine parteneriatul public-privat? De ce la noi sunt lăsate să zacă în paragină zeci de aziluri sau spitale, care ar putea fi transformate în cămine?

## Stimați colegi,

Nimeni nu scapă de bătrânețe. Nimeni nu a învins în lupta cu timpul. Atât de săraci financiar, dar mai ales sufletește, suntem încât ignorăm sau pur și simplu nu ne interesează soarta unor oameni care ne-au dat totul? Chiar nu există soluții pentru această categorie defavorizată și insignifiantă în ochii multora?

Bătrânețea poate fi frumoasă, dacă este tratată cu respect! Vă mulțumesc.