Radu Alexandru Feldman

## Mulțumesc, domnule președinte.

Îmi pare rău că intervin în final, după ce, cu siguranță, s-au emis o sumă de opinii dintre cele mai interesante. Am ținut totuși, v-am cerut permisiunea să vin la microfon pentru a semnala un lucru asupra căruia cred că este important să reflectăm.

Când vorbim de poliție, de asigurarea în bune condițiuni a unei instituții atât de importante cum este instituția Poliției, cred că trebuie să facem abstracție, trebuie să avem luciditatea să facem abstracție de componenta etnică și, în speță, de limba pe care un procent semnificativ sau un procent chiar majoritar al populației din zona respectivă o are ca limbă maternă.

În Constituție se prevede foarte limpede – și un antevorbitor a făcut această precizare – că limba oficială este limba română.

Cu toată considerația pentru cultura, pentru limba, pentru tradițiile minorităților, pe care nimeni nu le contestă – și aș fi ultimul care aș pune în discuție aceste lucruri –, mi se pare că, dacă vorbim de competență, competența în niciun caz nu poate fi invocată prin limba minorităților locale.

Este o abordare, aș îndrăzni să spun, eronată, este o abordare care îl pune în dificultate pe cel care se angajează în poliție. Știm foarte bine că lucrătorii din poliție, ca și lucrătorii, în general, din Ministerul Administrației și Internelor sau din Ministerul Apărării Naționale sunt mutați frecvent dintr-o zonă în alta a țării și nu pot să introduc acest criteriu ca un criteriu care recomandă sau, din contră, pune sub semnul îndoielii capacitatea profesională prin limba pe care o vorbește o bună parte din populația țării.

Vă mulțumesc.