Cristiana Irina Anghel

Mulțumesc, domnule președinte.

În primul rând, o precizare referitoare la Senat. Nu faptul că ar fi extraordinar, dar există o rampă la B3 și a fost pusă în funcțiune în momentul în care cineva de aici, din Senat, avea probleme și avea nevoie de acea rampă. Din păcate, persoana respectivă nu mai există, iar rampa acum nu știu dacă este funcțională.

Dar, cum spuneam și altădată, la grupurile sanitare, spre exemplu, nu vezi nicăieri o bară de care să se poată susține o persoană cu handicap.

Adevărul este că nu simțim lucrurile acestea decât în momentul în care avem vreo operație, ne lovim, ne fracturăm un picior, cine știe ce pățim și atunci constatăm cât de greu îi este unui om, unui cetățean, care plătește taxe și impozite, la fel ca noi, să se descurce în această junglă.

Am cumpărat și cumpărăm borduri cât mai înalte, negândindu-ne niciun pic, în momentul în care lăsăm spațiu, că un cărucior din acela nu va intra niciodată pe 50 de centimetri, cât lasă cel care pune bordurile, dar se fac bani din lucrul aceasta.

Și am să vă mai dau un exemplu de cum înțelege România să-și respecte cetățenii și propriii cetățeni care contribuie la bugetul de stat. Mi s-a întâmplat la Craiova să primesc o sesizare de la un domn care este surdo-mut, care a muncit 20 de ani de zile într-o turnătorie și care mi-a arătat cuponul de pensie. 4 milioane, adică 400 de lei, atât cât primește și un om care n-a lucrat nici măcar o zi, iar acest om cu handicap a lucrat 20 de ani în grupa I sau a II-a de muncă. Este inadmisibil și inuman ceea ce se întâmplă și trebuie odată să revizuim și să vedem acea lege, să facem în așa fel încât indemnizațiile pentru persoanele cu handicap să acopere măcar coșul minim de consum al unui om care și așa are grave probleme de a se adapta acestei țări sau vieții din această țară.

Mulțumesc.