Dumitru Oprea

Mulțumesc, domnule președinte.

Înainte de a declara ceea ce mi-am propus, mă adresez colegului meu Lazăr. Probabil cu nostalgia ultimului Congres PCR, face trimitere la PDL.

Noi nu avem congres, domnule Lazăr, avem convenție. Declarația de astăzi poartă titlul „Ajunge cu vendeta politică, domnule Ponta!”.

Venirea la putere a USL devine, pe zi ce trece, un detestabil exercițiu al celui mai gregar spirit revanșard. Promisiunile bombastice ale domnului Ponta, care jura că se va abține de la răzbunări politice, sunt acum doar o caricatură. Socialiștii roșii, precum și cei galbeni dovedesc că marea lor grijă este de a plăti polițe. Pentru noii guvernanți, cine a contribuit la condamnarea comunismului, cine a susținut reformele propuse de președintele țării sau cine stă în calea clientelei USL trebuie să dispară. Nu se ține cont, în acest iureș bezmetic, nici de competența persoanelor destituite, nici de cutume. Prim-ministrul face și desface statutul unor instituții prestigioase doar pentru a-și satisface răbufnirile anti-Băsescu.

După cum știți, totul a început cu îndepărtarea lui Vladimir Tismăneanu, directorul Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului, adică exact acea persoană care i-a întinat definitiv domnului Iliescu ideologia de suflet. Lucrurile au continuat cu demiterea lui Dorin Dobrincu, directorul Arhivelor Naționale, un excelent expert, membru al aceluiași Institut de Investigare a Crimelor Comunismului, și au culminat cu abuzul făcut la Institutul Cultural Român.

Dacă răzbunările față de cei care au contribuit la condamnarea comunismului sunt de înțeles pentru un frenetic admirator al lui Che Guevara, cu atât mai revoltătoare este încercarea de a pune sub control politic Institutul Cultural Român. O instituție aflată, în mod

tradițional, sub patronajul instituției prezidențiale a fost deturnată după bunul-plac al premierului. De altfel, contradicțiile din explicațiile acestui gest îi dovedesc și micimea morală. În vreme ce ministrul Diaconu avansează o presupusă „coerență culturală”, distinsul domn Șova, cu autoritatea morală a proaspătului reeducat pe teme de Holocaust, sugerează, fără jenă, că e o pedeapsă pentru toți apropiații președintelui.

Nu mai vorbim despre gratuitatea acuzelor aduse de prim-ministru domnului Patapievici în privința administrării Institutului Cultural Român. Ea amintește de spiritul de la începutul anilor ’90, de zgura morală a fesenismului. Un efort extraordinar de promovare eficientă și modernă a culturii și civilizației românești cade pradă vendetei socialiste, spiritului îngust.

Iată însă că, prin tot acest val de răzbunări politice, USL reușește să-și ostilizeze societatea civilă după numai o lună de guvernare. Numeroase personalități culturale de prim rang condamnă public dezastrul făcut de USL în instituțiicheie din domeniu. Țin să mă alătur acestor voci și să fac un apel la bun-simț și la rațiune. Un lider nu devine mai puternic prin numărul capetelor ilustre pe care le poate rostogoli, ci prin inteligența de a lăsa oamenii competenți la locurile lor, indiferent de umorile personale.