Titus Corlățean

Mulțumesc, domnule președinte.

Încep altfel decât îmi propusesem, pentru că doream să fac doar un comentariu scurt și să adresez o întrebare domnului senator Frunda, care a părăsit sala, și sper să se întoarcă până când pun eu întrebarea.

Comentariul preliminar. Cred că ar fi corect – și atrag atenția colegelor și colegilor senatori – să reflectăm cu atenție la ultima parte a intervenției domnului senator Chelaru. Care vor fi consecințele neîntrunirii a 69 de voturi în favoarea raportului care a fost prezentat de președintele comisiei, domnul senator György Frunda?

Așa cum stau lucrurile în clipa de față în plenul Senatului – 69 de voturi pentru o altă soluție sau printr-o altă procedură sugerată –, șansele sunt extrem de mici. Care sunt consecințele neîntrunirii celor 69 de voturi pentru raportul comisiilor și eventuala rămânere la textul inițial adoptat de plenul Senatului? Vă aduc aminte de două amendamente propuse de colegii din Grupul parlamentar al PDL, care au stârnit mari emoții, ca să fiu extrem de politicos, în țară și în exterior.

Cred că este bine să reflectăm totuși față de situația dată între opțiunile: distrugem, radem ANI, rămânem cu formula inițială votată de Senat la propunerea, între altele, a colegilor din Grupul parlamentar al PDL sau acest proiect și acest raport propus de comisie.

Cel de-al doilea comentariu – și sper să-i transmită cineva domnului senator Frunda întrebarea mea – ține de invocata prezență a ambasadorilor Uniunii Europene la dezbaterile pe marginea acestui raport. Dezbaterile comisiilor parlamentare sunt publice. Pot fi prezenți diverși oameni care solicită, cu atât mai mult pot fi prezenți și ambasadorii. Nu văd, din acest punct de vedere, o problemă.

Problema care apare, pentru că afirmațiile au fost destul de serioase, destul de grave – și aceasta era întrebarea mea: dincolo de interesul exprimat de ambasadele Uniunii Europene pe această temă importantă, au existat o prezență și chiar sugestii concrete privind o anumită formulă de text, fie în timpul ședințelor – ceea ce mă îndoiesc –, fie anterior? Se pot exprima, de la guvern la guvern, de la ambasador la ministrul din țara care acreditează, anumite chestiuni extrem de concrete, chiar ținând de anumite formule concrete ale unor legi, și este cu totul interzis și neuzual ca o eventuală prezență la nivel diplomatic să aibă sensul de a sugera unui Parlament și unor membri ai Parlamentului formule concrete de text pe care, altfel, parlamentarii și parlamentul național respectiv sunt pe deplin suverane să le adopte? Aceasta era întrebarea mea.

Dacă răspunsul este totuși da – ceea ce este extrem de grav –, prefer, nu în plenul Senatului, ci separat, să avem o discuție la Comisia pentru politică externă cu elemente concrete, pentru că, până la urmă, ar trebui să ieșim din această inhibare românească pe care o trăim de ani de zile, inclusiv după data aderării, să spunem foarte clar că România este un stat membru cu drepturi egale, trebuie să fie respectat în egală măsură de partenerii Uniunii Europene, așa cum noi îi respectăm pe acești parteneri, chiar și atunci când sunt o serie de state membre ale Uniunii Europene – și aș putea să fac o listă consistentă –, care adoptă și legislații pe care noi le-am putea considera uimitoare în România sau adoptă atitudini politice uimitoare și xenofobe, și multe alte lucruri pe care noi, până una-alta, ne-am permis să le criticăm.