Toni Greblă

Dacă ar fi așa, probabil, nici Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunități și validări nu ar fi modificat proiectul de lege. Pe legea care este în vigoare astăzi în România, taxele de timbru nu constituie venit la bugetele locale, constituie venit la bugetul localității în care se află sediul instanței la care se plătește taxa de timbru. Deci nu toate bugetele locale beneficiază de aceste taxe de timbru, ci beneficiază exclusiv localitatea în care funcționează instanța de judecată. Aceasta ar fi o primă precizare.

Al doilea lucru. Un inconvenient major pe care am căutat să-l eliminăm este faptul că pe legea în vigoare astăzi, justițiabilul fiind obligat să plătească taxa de timbru la bugetul localității în care se află sediul instanței în care se judecă, trebuie să ajungă – cu suficient timp înainte, dacă nu e din localitatea respectivă –, trebuie să ajungă cu suficient timp înainte în acea localitate, care poate să fie Satu Mare, București, Iași, Constanța, capătul celălalt de țară, să caute administrația financiară locală, să plătească taxa de timbru, și după aceea să se ducă la instanța de judecată. Este un lucru foarte dificil de realizat, mai ales pentru justițiabilii care au mijloace financiare și materiale mai mici la îndemână.

Pentru acest motiv, am vrut să eliminăm acest inconvenient și taxa de timbru să se plătească de oriunde din țară într-un cont unic administrat de Ministerul Finanțelor Publice.

Ce să se întâmple cu acești bani? Este normal ca o parte să rămână pentru nevoile instanțelor judecătorești, și noi am propus 30% – după părerea mea, este normal ca 40% din taxa judiciară de timbru să rămână la autoritatea locală, în bugetul localității unde-și are sediul acea instanță judecătorească –, 30%, dar la acea instanță judecătorească plătesc taxă de timbru judiciar locuitorii din jumătate de județ sau, pentru tribunal, din tot județul, la Înalta Curte de Casație și Justiție plătesc taxa de timbru justițiabilii din toată țara. Și atunci, este normal ca numai o parte din această sumă să rămână autorității locale de la sediul instanțelor de judecată, restul să poată să fie redistribuiți tuturor celorlalte autorități locale din raza de acțiune a instanțelor.

Ultimul argument este legat de faptul că, dacă pentru susținerea învățământului, a sănătății, organele locale chiar se implică și acordă sprijin material și financiar – uneori, acest sprijin este substanțial –, pentru justiție, nicio autoritate locală nu a cheltuit niciun leu în ultimii 10 ani, pentru că, printre altele, nu au dreptul să sprijine instanțele de judecată.

Drept urmare, noi credem că propunerea de a fi plătiți acești bani într-un cont unic și de a fi repartizați 30% instanțelor de judecată, 40% autorității locale unde își are sediul instanța respectivă și 30% bugetului de stat este o împărțire mult mai echitabilă, motiv pentru care noi considerăm că proiectul de lege trebuie adoptat cu toate amendamentele formulate, inclusiv cu acesta care privește taxa de timbru.