Adrian Cosmin Vierița

Mulțumesc, domnule președinte.

Instituția consulului onorific este, într-adevăr, cum a spus domnul senator Șerban Mihăilescu, prevăzută în Convenția de la Viena din 1963 cu privire la stabilirea și conducerea relațiilor consulare.

Motivul pentru care noi încheiem cu Grecia acest amendament prin schimb de note – ceea ce este, să spunem, o procedură uzitată – este legat de faptul că, până acum, Grecia avea o anumită interpretare cu privire la prevederile respective ale Convenției din 1963, la care, desigur, și România este parte.

Dacă-mi permiteți, domnule președinte, aș continua spunând că instituția consulilor onorifici sau a consulului onorific este o instituție la care România apelează, există consuli onorifici ai României în lume și există și consuli onorifici ai altor state în România.

Desigur că pot exista și cazuri în care activitatea acestor consuli onorifici nu corespunde, să spunem, fișei postului, dar aș vrea să vă asigur, domnule președinte, și aș vrea să-l asigur și pe domnul senator Șerban Mihăilescu că este dreptul suveran al statului român să accepte un consul onorific pe teritoriul său, în baza unei înțelegeri și a unui instrument juridic de drept internațional, așa cum este dreptul suveran al statului român să dispună ca interesele onorifice ale unui consul... mă iertați, ca interesele României să fie reprezentante de către o persoană prin instituția consulului onorific, în cazul acesta în Grecia. Acest consul onorific al României nu va opera, deci nu va încheia, nu va face operațiuni notariale, așa cum face un consul de carieră, iar, până acum, activitatea unor consuli onorifici ai României i-a calificat pentru funcția pe care o exercită în numele statului român.