Constantin Codreanu

Mulțumesc, domnule președinte.

Interpelarea mea este adresată domnului Teodor Viorel Meleșcanu, ministrul afacerilor externe, și are ca obiect ratificarea Protocolului Comisiei mixte România–Republica Serbia privind minoritățile naționale și desemnarea unui copreședinte din partea statului sârb.

Domnule ministru,

Cu toate că sunt în continuă scădere, o scădere artificială, românii din Serbia au reușit să-și păstreze până astăzi tradițiile și limba, cu ajutorul credinței și dorinței de transmitere a identității românești generațiilor următoare de români.

Principala revendicare a minorității naționale românești din Serbia a fost garantarea drepturilor culturale modeste, misiune care să asigure dezvoltarea valorilor lingvistice, folclorice, etnografice, literare, religioase, cu tot ce este legat de virtuțile românității orientale.

Serbia și-a depus candidatura pentru aderarea la Uniunea Europeană în decembrie 2009 și a primit statut de candidat în martie 2012, după ce Belgradul și Priștina au ajuns la un acord privind reprezentarea regională a Kosovo.

În acest context, în lipsa unui angajament ferm al Serbiei față de îmbunătățirea situației minorității naționale române, România își exprimase, în primă instanță, rezervele față de acordarea statutului de candidat. Apoi, a optat pentru introducerea unor garanții în ceea ce privește negocierea drastică a capitolului 23 din Tratatul de aderare și, implicit, o atenție specială acordată problematicii drepturilor minorităților, în contextul procesului de integrare a Serbiei.

Astfel, la 1 martie 2012, la Consiliul European de la Bruxelles, s-a semnat de reprezentanții permanenți ai României și Serbiei la UE Protocolul celei de-a doua sesiuni a Comisiei mixte România–Republica Serbia pentru protecția minorităților naționale.

Se prevedea că Republica Serbia, în procesul de aderare la Uniunea Europeană, se angajează să respecte și să aplice criteriile politice de la Copenhaga, inclusiv în ce privește protecția minorităților naționale, în conformitate cu instrumentele internaționale regionale și bilaterale relevante pe care le-a ratificat.

Ulterior, în Raportul de screening, în 2013, și în rapoartele de progres 2012–2013–2014 se stipulează că Serbia îndeplinește într-o măsură suficientă criteriile politice; în general, cadrul juridic pentru protecția minorităților este în continuare respectat, însă rămâne de consolidat punerea sa coerentă în aplicare pe întreg teritoriul țării în domenii

precum: educația, utilizarea limbilor, precum și accesul la mass-media și la servicii religioase în limbile minoritare.

Totuși, până în prezent, în ceea ce privește practicile educaționale privind asigurarea dreptului la educație în limba maternă, cu toate asigurările primite din partea autorităților sârbe, procesul de introducere în școlile din Serbia de Răsărit a limbii române, cu elemente de cultură națională, se realizează parțial și cu multe tergiversări, existând o rezistență serioasă din partea autorităților locale și din partea conducerilor unora dintre școli.