Octavian Motoc

Mulțumesc, domnule președinte.

Interpelarea mea este adresată domnului prim-ministru Dacian Julien Cioloș și titlul ei este „«Cathedral Plaza», o problemă ce trebuie rezolvată urgent!”.

Domnule prim-ministru,

La o întâlnire pe care ministrul culturii din România, domnul Vlad Tudor Alexandrescu, a avut-o cu Papa Francisc și cu președintele Consiliului Pontifical pentru Cultură, cardinalul Gianfranco Ravasi, Vaticanul a numit problema

„Cathedral Plaza”: „un monument al corupției” și un mare obstacol în calea venirii Papei la București.

Este clar că acest subiect trebuie rezolvat cât mai rapid și într-un mod care să satisfacă toate părțile implicate. Statul român are castana fierbinte în propriile mâini și trebuie să-și asume o soluție de ieșire din impas, pentru că toate abuzurile care au fost făcute până în acest moment în cazul în speță, chiar dacă aparțin unor reprezentanți ai administrației publice locale, s-au întâmplat, că ne place sau nu, pe teritoriul statului român.

Trebuie să ne amintim că, în 1999, arhiepiscopul mitropolit de București al Bisericii Catolice, monseniorul Ioan Robu, și-a dat acceptul pentru construirea unei clădiri „relativ înalte” în actualul amplasament al clădirii-problemă, dar a revenit asupra deciziei în momentul în care, în timpul construirii Egnatia Bank, tot în preajma Catedralei „Sfântul Iosif”, s-au produs avarii la o clădire a arhiepiscopiei. Nu trebuie să uităm, de asemenea, că nici constructorul și nici proprietarul nu s-au obligat să acopere cheltuielile pentru orice eventuală avarie produsă Catedralei „Sfântul Iosif” din cauza construirii clădirii de birouri în imediata vecinătate.

În condițiile în care situația de fapt se prezintă astfel: autorizația de construire este anulată în mod irevocabil printr-o decizie a Curții de Apel Suceava; primarul general al capitalei este obligat să desființeze clădirea și să refacă parcul public de lângă catedrală, printr-o sentință devenită irevocabilă; clădirea este radiată din cartea funciară printr-o decizie irevocabilă, după ce proprietarul clădirii reușise intabularea ei în 2011; avem chiar în centrul capitalei o clădire finalizată, cu 19 etaje de birouri (suprafață construită de 23.000 de metri pătrați) și o înălțime de circa 75 de metri, a cărei demolare ar costa aproximativ 40-50% din valoarea acesteia, estimată la 60-70 de milioane de dolari, ar exista, în opinia mea, trei soluții:

Soluția 1: Demolarea clădirii, conform sentințelor devenite irevocabile, cu cheltuieli foarte mari și neasumate de nimeni și o posibilă afectare a Catedralei „Sfântul Iosif”.

Soluția 2: Demolarea parțială a clădirii până la o înălțime rezonabilă, acceptată inițial chiar și de monseniorul Ioan Robu. Cheltuielile sunt mari și neasumate de nimeni.

Soluția 3: Achiziționarea clădirii la un preț rezonabil de către statul român, prin Guvernul României. Utilizarea spațiilor pentru instituții publice guvernamentale care plătesc actualmente chirii foarte mari pentru spațiile folosite în diverse clădiri private. Garantarea de statul român că orice avarie apărută la clădirea Catedralei „Sfântul Iosif”, generată de construcția „Cathedral Plaza”, să fie remediată pe cheltuiala acestuia. Eu cred că, în situația actuală, proprietarul ar fi dispus să vândă clădirea la circa jumătate din valoare, adică la aproximativ 35 de milioane de dolari, sumă care ar putea fi amortizată de statul român în circa 4-5 ani, prin utilizarea spațiilor în cauză.