Minodora Cliveti

Mulțumesc, domnule președinte.

„La ce servește un minister și al egalității de șanse?”

Zilele acestea politica românească este extrem de interesată de subiectul alegeri.

De altfel, nu ar trebui să încep așa, de vreme ce încă din primele zile care au urmat alegerilor din 2004 ne tot pregătim de alegeri de tot felul.

Problema mea de astăzi, însă, se referă la totala lipsă de implicare a ministerului numit și „al egalității de șanse”, titulatură interesantă și dătătoare de speranțe pentru toate și toți cei care cred în sintagma egalitate de șanse pentru toți, în redactarea a două proiecte de acte normative referitoare la un domeniu legat direct de egalitate: alegerile pentru Parlamentul European și Proiectul privind votul uninominal.

Cel dintâi proiect se află în dezbaterea Camerei. Acolo există un amendament respins de Comisia de elaborare a Codului electoral, din care fac parte, fără drept de vot, prin care am propus finanțarea mandatelor obținute de femei cu sume de la bugetul de stat mai mari decât pentru mandatele așa-zis masculine, măsură de discriminare pozitivă arhicunoscută și folosită în multe state europene, menită a stimula partidele politice să depună candidaturi feminine pe locuri eligibile.

Din păcate, amendamentul meu a fost respins, ieri, de plenul Camerei Deputaților, scorul fiind totuși îmbucurător, pentru că au fost mai multe voturi pentru acest amendament decât femei în Camera Deputaților. Deci, iată, s-au găsit și câțiva bărbați care au votat acest amendament.

În ceea ce privește votul uninominal, deși practica europeană propune mecanisme de promovare a femeilor în posturi de decizie, inclusiv în corpuri alese, care se referă numai la sisteme de vot pe liste, am făcut, de asemenea, o serie de amendamente prin care propun, în aceeași Comisie pentru Cod electoral, interzicerea de candidaturi individuale unisex și, în faza a doua a constituirii listei județene, trimiterea în corpul ales a femeii cea mai bine plasate, chiar dacă voturile pe care aceasta le-a adunat nu îi dă dreptul să fie aleasă. Din nou, o măsură de discriminare pozitivă.

Guvernului i s-a cerut punctul de vedere pentru ambele propuneri, iar Ministerul Egalității de Șanse tace absolut, fără să facă nimic pentru a sprijini un demers legitim și european de stimulare a prezenței femeilor într-un număr mai mare în Legislativ.

Mă întreb atunci, domnule ministru și al egalității de șanse, pentru ce există acest tip de minister în cabinetul actual. Pentru programe care rămân la nivelul declarativ, pentru conferințe, pentru sloganuri?

Un Guvern format numai din bărbați, așa cum, de altfel, am remarcat încă din momentul constituirii sale, este obligat, tocmai de aceea, să demonstreze că poate să dea dovadă de deschidere la astfel de inițiative și să ia măsuri concrete pentru punerea în practică a prevederilor constituționale și a celor prevăzute în Legea egalității de șanse.