Dumitru Oprea

Mulțumesc, domnule președinte.

Las deoparte unele exprimări care n-au nevoie să fii dascăl pentru a le pricepe că ar trebui taxate și de un copil de clasa a doua.

Antevorbitorii au avut dreptate că am, într-adevăr, pe cineva deasupra mea căruia mă adresez și pe care îl respect, numai că nu i-au zis și numele, dar eu i-l spun: este, într-adevăr, cetățeanul care m-a ales.

N-am venit niciodată și n-am spus cine sunt și nici ce am fost, decât dacă dumnealor – mulțumesc că mi-au făcut promo – au făcut-o în Parlamentul acesta.

Dar și ultimii doi antevorbitori au fost corecți, până la ultima parte a intervenției domnului Țuțuianu, când tot a trebuit să facă o paranteză și să demonstreze câte în lună și în stele, spunând că în Uniunea Europeană sunt 13 care nu știu ce, și nu a spus că sunt 14 care sunt nu știu cum. Așa a vrut Domnia Sa să spună, dar nu era loc.

De fapt, astăzi s-a întâmplat ceva din care trebuie să învățăm altceva. Se spune despre oamenii de la oraș că sunt de două feluri: care recunosc că sunt de la țară și care nu recunosc. Eu recunosc. Nu mi-e rușine să spun că de acolo am învățat să am bun-simț și să respect omul simplu.

Astăzi, în Parlament, s-a mers pe alături. De fapt, s-a taxat ce? Colegii mei au spus foarte corect. Este o propunere legislativă, dar noi uităm că declarații politice nu avem decât luni după-amiază și, în fiecare zi, trebuie să avem parte de un număr de declarații politice.

Dacă i-am lăsa numai pe Domniile Lor să se exprime, am greși față de electoratul nostru și, atunci, încălcăm și noi legea, trecând la capitolul declarații politice când ele nu sunt programate.