Varujan Pambuccian

Mulțumesc, domnule președinte.

Mă simt nevoit să-i dau dreptate cronicarului, care spunea: „Nu-s vremile sub bietul om, ci bietul om sub vremuri!”

Proiectul acesta de lege are o istorie foarte interesantă.

Inițial a fost proiectul pe care l-a inițiat colegul nostru, Gheorghe Firczak, pe care l-am susținut, care nu a fost susținut de ministrul de atunci, care este și ministrul de acum al culturii, și care ne-a propus... Probabil că dădea foarte prost ca un proiect legat de Munții Orăștiei, de cetățile dacice, să fie făcut exclusiv de minorități. Cred că asta a fost ideea, dar ce să facem? Asta e... Care ne-a propus să facem un proiect împreună și semnat la paritate, adică de colegii din grupul nostru parlamentar și de colegii din grupul parlamentar al actualului ministru, în frunte cu el, adică de dumneavoastră. Și este semnat la paritate.

Între timp, fostul ministru redevine ministru și brusc propriul său proiect lucrat împreună cu noi nu mai e bun. Nu înțeleg de ce! Și, atunci, nu pot decât să-i dau dreptate cronicarului. Mi se pare singura explicație.

Iarăși nu înțeleg de ce lucrurile s-au petrecut cu atâta grabă, dar aici nu vreau să intru în amănunte, pentru că mi-aș face propriul grup de râs și nu vreau să fac asta.

Vreau însă să spun cu amărăciune un lucru și asta o spun către un coleg – n-am fost ieri în sală, dar mi s-a povestit – care a luat cuvântul și care a bănuit că ne preocupă protejarea cetăților dacice pentru sinecuri. Și vreau să spun că, într-adevăr, atunci când ai o problemă cu IQ-ul, când e destul de scăzut, crezi că toată lumea gândește ca tine. Cu cât crește IQ-ul, cu atât înțelegi că oamenii gândesc diferit, că sunt altfel și îmi pare rău că se întâmplă lucrurile astea și îmi pare rău că grupul meu a fost jignit în felul ăsta.

Și vreau să vă mai spun ceva.

Îmi pare rău că un lucru care ține de istoria acestui popor și de istoria lumii, deopotrivă, este în continuare tratat așa cum este tratat.

Vă mulțumesc.