Gabriela Crețu

## Mulțumesc, domnule președinte.

Mă uit în sală și mă gândesc că încăpățânarea noastră de a vorbi în fața sălii goale este legată de credința că adevărul iese totdeauna la lumină și trebuie pronunțat oricum.

Declarația mea politică se numește „România nu e stat patrimonial, domnule președinte!”. Și, întrucât sunt mulți președinți, precizez că mă adresez Președintelui României.

Statul patrimonial este un tip de stat tradițional, în care conducerea este personală și personalizată, iar puterea executivă este o extensie a liderului. Într-un asemenea sistem, liderul național controlează viața politică și economică a țării, iar relațiile personale cu liderul joacă rolul esențial în creșterea și descreșterea puterii politice și economice a elitei conducătoare.

Statul de drept, așa cum știm cu toții, exercită suveranitatea, care aparține poporului, prin intermediul unor autorități publice cu atribuții definite, care au obligația să coopereze în mod loial.

Dat fiind caracterul fragil al democrației noastre, pericolul lunecării spre patrimonialism a existat permanent în istorie, nu e deloc o noutate. Ori de câte ori reapare este obligația Parlamentului însă să denunțe situația, pentru că este direct afectat, ca reprezentant al adevăratului suveran. În caz contrar, raporturile instituționale sunt răsturnate, iar Constituția încălcată.

Precizarea este cauzată de felul în care a ajuns la cetățeni informația despre participarea premierului la Consiliul European de astăzi, respectiv că președintele l-a mandatat să participe. În baza principiilor de drept valabile oriunde în lume, nicio autoritate publică nu poate mandata, transfera, dispune de atribuții pe care nu le are. Or, președintele nu are, conform art. 80 al Constituției, nicio atribuție constituțională în realizarea politicilor interne sau externe și, drept urmare, nicio legitimitate să-i dea mandat șefului Guvernului legat de conținutul unor decizii care privesc țara noastră. În aceste domenii, bineînțeles. Mandatul este elaborat de Guvern, cum s-a și întâmplat. Președintele poate fi informat, dar este opțional. Informarea Parlamentului n-ar trebui să fie opțională.

Participarea premierului la Consiliul European este legitimată de art. 15 din Tratatul Uniunii Europene și art. 102 al Constituției României. Art. 15 definește atribuțiile Consiliului European și spune: „Consiliul European oferă Uniunii impulsurile necesare dezvoltării acesteia și îi definește orientările și prioritățile politice generale. Acesta – Consiliul European – nu exercită funcții legislative.”

Deducem că participanții la Consiliu trebuie să fie purtătorii unei voințe politice care să le permită în mod legitim să stabilească orientările generale în diversele domenii ale politicii comunitare.

De asemenea, întrucât Consiliul European nu este legiuitor, trebuie să aibă capacitatea instituțională și atributul