Doru Adrian Pănescu

## Mulțumesc, domnule președinte.

Mai întâi aș prelua din cele spuse de dumneavoastră și aș observa unele chestiuni paradoxale în declarațiile anterioare. Aș aminti și eu de faptul că Guvernul PSD, în legătură cu tinerii din mediul rural, a prevăzut burse speciale, a prevăzut locuri speciale pentru ei la admitere în universități, iar, din ceea ce știu eu, coeficientul atragerii fondurilor europene în actualii ani a crescut și s-a apropiat de media europeană.

Revenind la declarația mea politică de astăzi, ea este intitulată „Gânduri la începutul anului universitar”.

Universitățile din toată țara, adică 101 universități, dintre care 54 de stat și 47 private, în care studiază circa 450.000 de studenți, și-au deschis porțile pentru anul 2019–2020. Cu fiecare nouă generație de studenți, provocările sunt tot mai mari. Universitățile noastre trebuie să țină seama de cerințele economiei românești, dar și de ceea ce înseamnă o educație care este angrenată în procesul de globalizare. În mod obiectiv, putem remarca atât aspecte pozitive, cât și deficiențe.

La plusuri, putem observa că studenții au astăzi burse majorate, pot cumula bursa socială cu o bursă de performanță academică sau științifică, beneficiază de gratuitate la transportul feroviar și, în funcție de centrul universitar, de tarife preferențiale, unele chiar foarte mici, la transportul în comun. Totodată, anul acesta universitar ar trebui să vedem turnate fundațiile celor 30 de cămine noi cu finanțare de la bugetul de stat, prin Compania Națională de Investiții. De asemenea, în ultimii ani s-a implementat cu ajutorul Băncii Mondiale un proiect focalizat pe o temă cu adevărat importantă. Este vorba despre proiectul ROSE – Romania Secondary Education Project, având ca obiectiv sporirea șanselor studenților din România să finalizeze cu succes ciclul terțiar de învățământ. Astfel, s-au finanțat laboratoare, centre de învățare și școli de vară, cu menirea de a reduce abandonul școlar, iar elevii să fie din ce în ce mai atrași de studiile superioare.

Chiar dacă sunt situații în care se pot aduce critici în privința calității învățământului, trebuie să observăm și cazurile în care putem vorbi de profesori și studenți care activează la cel mai înalt nivel. Dau un singur exemplu, din Iași, centrul universitar în care îmi desfășor activitatea. O echipă de trei studenți – doi de la Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” și unu de la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” – a participat recent, între 22 și 24 septembrie, la etapa finală a Olimpiadei Internaționale de Matematică, în Israel, și s-a întors cu medalii de aur. Este meritul lor, dar și al profesorilor din Iași, cei care i-au pregătit.

Pe lângă aceste aspecte pozitive, nu pot să nu reiau două probleme pe care le-am mai comentat și pe care le consider în continuare importante pentru creșterea autonomiei universitare și a calității și eficienței actului didactic: felul în care sunt finanțate universitățile și modul în care sunt împărțite locurile bugetate pe domenii de studiu.