Emilian Valentin Frâncu

Mulțumesc, domnule președinte.

Mai întâi, i-aș ruga pe colegii mei care mai ies pe hol în această perioadă să viziteze o expoziție, cred eu interesantă, realizată în tehnică 3D, despre frumusețile mai puțin cunoscute ale județului Vâlcea, și anume acele căsuțe de lemn de la Muzeul Satului Vâlcean.

Sperăm că această expoziție care a fost organizată – și mulțumim Senatului României că o adăpostește – va putea să fie un punct de lansare a acesteia și la nivel internațional, pentru că noi, românii, avem cu ce să ne mândrim, și o să vedeți și după ce voi prezenta declarația mea politică, chiar merităm să fim cunoscuți în afară nu numai ca țara lui Dracula.

Mi-am intitulat declarația politică „Imaginea României trebuie să fie apărată cu orice preț”.

În perioada 31 octombrie – 3 noiembrie 2010, am reprezentat România la Conferința parlamentară internațională intitulată „Parlamente, minorități și populații indigene – o participare efectivă în viața politică”.

Mulțumesc colegilor din Biroul permanent al Senatului, care au înțeles importanța acestui eveniment, și doresc să-i asigur că au făcut o bună alegere.

Așa cum anticipasem, acolo, la Tuxtla Gutiérrez, a fost lansată broșura „Studiu de caz: Reprezentarea minorităților în Parlamentul român”, redactată de un colectiv de specialiști condus de Oleh Protsyk, care încununa o analiză efectuată pe o durată de doi ani de Comisia ONU pentru dezvoltare, la cererea Uniunii Interparlamentare.

Este vorba despre această broșură și am dat-o fiecărui lider de grup pentru a vedea cum este percepută, în mod real, imaginea României în lume.

Ar fi fost o mare eroare să nu avem acolo o voce care să explice situația minorităților din România, tocmai când, timp de o jumătate de zi, s-a discutat despre minoritățile din sud-estul Europei. România – v-am spus – a fost chiar studiu de caz.

Datorită prezenței la Conferința UIP de la Bangkok, unde delegația României s-a remarcat prin introducerea a cinci amendamente la documentul final, acum am avut onoarea să fiu desemnat speaker și, în această calitate, am condus, alături de Înaltul Comisar ONU pentru Drepturile Omului, domnul Antti Korkeakivi, lucrările comisiei dedicate minorităților, în ziua a doua a conferinței, iar, în final, am participat la redactarea Declarației de la Chiapas, România ajungând astfel să fie dată drept exemplu pozitiv.

Mai mult, menționez faptul că numeroasa delegație a Ungariei, formată din cinci persoane, prin deputatul Márton Gyöngyösi, a redeschis problema Tratatului de la Trianon, arătând că Ungaria a pierdut două treimi din teritoriul său istoric și că două milioane de maghiari formează în afara granițelor Ungariei, dar în jurul acesteia, cea mai importantă minoritate din Europa.

După ce eu prezentasem situația minorităților din România – unde, din 1990, acestea au, prin Constituție, locuri rezervate în Parlament, conduc acum Comisiile pentru drepturile omului, culte și minorități din Senat și Camera Deputaților, iar minoritatea maghiară chiar participă constant la guvernare –, a fost imposibil pentru delegația Ungariei să mai ridice pretenții. S-au făcut chiar de râs când au precizat că la ei românii, deși în număr de peste 250.000, vor avea un loc rezervat abia din 2014, conform noii legi electorale.