Mircea Marius Banias

Mulțumesc, domnule președinte.

Mi-am intitulat declarația politică de astăzi „135 de ani de relații diplomatice româno-americane”.

Domnule președinte,

Stimate colege și stimați colegi,

Am avut cu toții onoarea ca, în timpul mandatului nostru, să asistăm la un moment istoric. Ziua de duminică, 14 iunie, a marcat 135 de ani de relații diplomatice bilaterale între România și Statele Unite ale Americii. Cu acest prilej, merită realizată o scurtă trecere în revistă a evoluției relațiilor dintre țările noastre, pentru a nu uita drumul anevoios pe care l-am străbătut ca națiune pentru a ajunge în acest punct.

Statele Unite aveau o prezență consulară în România încă din 1866, însă relațiile bilaterale dintre România, ca stat independent, și Statele Unite ale Americii au debutat prin numirea lui Eugene Schuyler pe funcția de consul general în iunie 1880. În 1882, acesta a fost numit în funcții diplomatice și în Grecia și Serbia, mutându-și rezidența în Atena. Pe 15 ianuarie 1918, România a stabilit prima misiune diplomatică la Washington prin delegația condusă de Constantin Angelescu, iar în 1921 a marcat prima misiune diplomatică americană destinată exclusiv relației cu România prin numirea lui Peter Augustus Jay.

Nu putem însă uita petele negre din istoria relațiilor diplomatice dintre statele noastre. În decembrie 1941, România a fost pusă în situația ingrată de a rupe relațiile diplomatice cu SUA printr-o declarație de război, o declarație forțată de o alianță cu state ce au ciuntit teritoriul național al României, pentru a ajunge mai târziu colegi de suferință sub jugul comunist. După sfârșitul celui de Al Doilea Război Mondial, relațiile diplomatice româno-americane s-au reluat, păstrând însă distanța impusă de Războiul Rece. Deși, pe măsură ce România se distanța de politicile URSS, relațiile țărilor noastre se detensionau, putem vorbi despre o revenire la relațiile diplomatice amicale din perioada antebelică de-abia după Revoluția din 1989, când România s-a orientat definitiv către Occident și a stabilit ca țeluri atât integrarea în Uniunea Europeană, cât și intrarea în Organizația Tratatului Atlanticului de Nord.

Cum putem rezuma 135 de ani de relații diplomatice? Din țară de importanță secundară la granița Europei, devenind inamic fără voie, fără voia sa, iar apoi un stat izolat de o cortină de fier, România a ajuns unul dintre principalii aliați ai Statelor Unite în cadrul NATO la granița Alianței în zilele noastre. România și Statele Unite ale Americii, unite printr-un Parteneriat Strategic pentru secolul XXI într-o relație privilegiată de prietenie și respect reciproc, și-au luat asupra lor angajamente pentru promovarea valorilor democrației, a libertății și a statului de drept, rămânând totodată vigilente în apărarea intereselor strategice ale ambelor popoare în acest secol XXI plin de provocări și amenințări.

Pentru România, Statele Unite, prin intermediul NATO, reprezintă o garanție a siguranței naționale, o garanție ce ne permite să ne canalizăm eforturile spre consolidarea democrației și a statului de drept în interiorul propriilor granițe, spre creșterea economică și bunăstarea țării noastre. La rândul lor, Statele Unite beneficiază, prin sprijinul României, de unul dintre cei mai devotați aliați NATO pe granița estică a Alianței, linia întâi de apărare a spațiului european membru NATO.