Stenogramă plen

Stenogramă plen · Senatul · 17 iunie 2015 · monitorul.ai

Mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Declarația politică pe care o voi prezenta astăzi în plenul Senatului poartă numele „Republica Moldova, încotro?”.

Recenta demisie a prim-ministrului Republicii Moldova și, respectiv, demisia Guvernului de la Chișinău din data de 16 iunie 2015 au generat, nu pentru prima oară în ultimii ani, o nouă criză politică guvernamentală în Republica Moldova.

Această criză intervine într-un moment oricum delicat pentru partidele aflate la guvernare, respectiv primul tur al alegerilor locale, cu rezultate importante obținute de partidele politice promoscovite și marcate de câștigarea municipiului Bălți de unul din pionii activi ai Federației Ruse în Republica Moldova, câștigarea municipiului Orhei de un milionar dubios, acuzat de devalizarea sistemului bancar de peste Prut și, în sfârșit, cu un anunțat tur doi pe muchie de cuțit privind capitala Chișinău, cu șanse pentru candidatul socialiștilor moldoveni, afiliați Moscovei.

Ce ar fi de făcut în această situație, în care se prefigurează o administrație locală cu destule influențe directe rusești, cu perspectiva unui referendum local la Bălți pentru autonomie, cu destule alte posibile provocări, nu doar în Transnistria, o Transnistrie în care, de altfel, activitatea politică și militară de inspirație rusă s-a accelerat în ultimele luni cu inventarea multor pretexte fabricate artificial privind așa-zise intenții războinice ale Ucrainei și României, o regiune în care „consulatul” rus, care funcționează, uimitor, fără opreliști din partea Chișinăului, a accelerat procesul de acordare, pe bandă rulantă, a cetățeniei și pașapoartelor rusești cetățenilor moldoveni pentru a motiva „datoria constituțională” a Federației Ruse de a-și manifesta „interesul” față de soarta „în pericol” a propriilor cetățeni și, eventual, de a interveni într-un fel sau altul?

Ce este deci de făcut? Trebuie să recunoaștem că este un moment de răscruce pentru prezentul și mai ales pentru viitorul Republicii Moldova și al cetățenilor săi, mulți dintre ei, este adevărat, dezamăgiți de prestația adesea modestă a forțelor proeuropene din această țară și a multora dintre liderii lor politici, care nu au justificat încrederea pusă anterior de alegători în materializarea clară a opțiunii europene și pentru o viață mai bună, într-un stat de drept și pe deplin democratic.

Trebuie însă spus clar, și în aceste condiții, că nu există alternativă la recoagularea forțelor politice proeuropene. Acest lucru impune în aceste zile din nou un efort de responsabilitate din partea liderilor politici de la Chișinău, care cred în proiectul european, pentru formarea unei coaliții majoritare în Parlament și a unui guvern care să ofere stabilitate, o mai bună și mai curată guvernare și, nu în ultimul rând, evitarea unor alegeri anticipate care ar conduce

la o dramatică schimbare de direcție a țării. Asta înseamnă negocieri serioase, fără orgolii personale din partea unor lideri, orgolii care au dus la eșuarea încercărilor de a forma o coaliție majoritară în Parlament imediat după alegerile parlamentare din 30 noiembrie 2014. Și mai înseamnă o schimbare esențială de atitudine politică, respectiv renunțarea la atitudini, uneori, duplicitare, prin asumarea clară și ireversibilă a orientării politice a țării către Vest.

Mă aștept ca, în această perioadă, partenerii europeni ai Republicii Moldova, începând cu autoritățile române, să fie extrem de activi și prezenți în cadrul acestui proces politic.

Să nu uităm, în acest context, că doar peste câteva zile vom comemora 75 de ani de la cel de-al doilea ultimatum sovietic adresat României la 28 iunie 1940, pagină dureroasă în istoria românilor, ultimatum care decurgea direct din art. 3 al Protocolului adițional secret la rușinosul Pact Ribbentrop – Molotov și care a determinat cedarea Basarabiei și Bucovinei de Nord.

România și românii nu au uitat și nu au dreptul să uite acea pagină neagră a istoriei naționale și, în consecință, au o deplină justificare morală și istorică să vegheze la destinul Republicii Moldova și al fraților de peste Prut, un destin pe care-l dorim european și românesc în egală măsură. Mulțumesc.

Mircea Marius Banias

#17738

Mulțumesc, domnule președinte.

Mi-am intitulat declarația politică de astăzi „135 de ani de relații diplomatice româno-americane”.

Domnule președinte,

Stimate colege și stimați colegi,

Am avut cu toții onoarea ca, în timpul mandatului nostru, să asistăm la un moment istoric. Ziua de duminică, 14 iunie, a marcat 135 de ani de relații diplomatice bilaterale între România și Statele Unite ale Americii. Cu acest prilej, merită realizată o scurtă trecere în revistă a evoluției relațiilor dintre țările noastre, pentru a nu uita drumul anevoios pe care l-am străbătut ca națiune pentru a ajunge în acest punct.

Statele Unite aveau o prezență consulară în România încă din 1866, însă relațiile bilaterale dintre România, ca stat independent, și Statele Unite ale Americii au debutat prin numirea lui Eugene Schuyler pe funcția de consul general în iunie 1880. În 1882, acesta a fost numit în funcții diplomatice și în Grecia și Serbia, mutându-și rezidența în Atena. Pe 15 ianuarie 1918, România a stabilit prima misiune diplomatică la Washington prin delegația condusă de Constantin Angelescu, iar în 1921 a marcat prima misiune diplomatică americană destinată exclusiv relației cu România prin numirea lui Peter Augustus Jay.

Nu putem însă uita petele negre din istoria relațiilor diplomatice dintre statele noastre. În decembrie 1941, România a fost pusă în situația ingrată de a rupe relațiile diplomatice cu SUA printr-o declarație de război, o declarație forțată de o alianță cu state ce au ciuntit teritoriul național al României, pentru a ajunge mai târziu colegi de suferință sub jugul comunist. După sfârșitul celui de Al Doilea Război Mondial, relațiile diplomatice româno-americane s-au reluat, păstrând însă distanța impusă de Războiul Rece. Deși, pe măsură ce România se distanța de politicile URSS, relațiile țărilor noastre se detensionau, putem vorbi despre o revenire la relațiile diplomatice amicale din perioada antebelică de-abia după Revoluția din 1989, când România s-a orientat definitiv către Occident și a stabilit ca țeluri atât integrarea în Uniunea Europeană, cât și intrarea în Organizația Tratatului Atlanticului de Nord.

Cum putem rezuma 135 de ani de relații diplomatice? Din țară de importanță secundară la granița Europei, devenind inamic fără voie, fără voia sa, iar apoi un stat izolat de o cortină de fier, România a ajuns unul dintre principalii aliați ai Statelor Unite în cadrul NATO la granița Alianței în zilele noastre. România și Statele Unite ale Americii, unite printr-un Parteneriat Strategic pentru secolul XXI într-o relație privilegiată de prietenie și respect reciproc, și-au luat asupra lor angajamente pentru promovarea valorilor democrației, a libertății și a statului de drept, rămânând totodată vigilente în apărarea intereselor strategice ale ambelor popoare în acest secol XXI plin de provocări și amenințări.

Pentru România, Statele Unite, prin intermediul NATO, reprezintă o garanție a siguranței naționale, o garanție ce ne permite să ne canalizăm eforturile spre consolidarea democrației și a statului de drept în interiorul propriilor granițe, spre creșterea economică și bunăstarea țării noastre. La rândul lor, Statele Unite beneficiază, prin sprijinul României, de unul dintre cei mai devotați aliați NATO pe granița estică a Alianței, linia întâi de apărare a spațiului european membru NATO.

În ciuda unei istorii pe alocuri tumultuoase, România postdecembristă se dovedește a fi dedicată prieteniei și bunelor relații cu Statele Unite și, de curând, și-a reafirmat angajamentul de a acționa și în viitor ca partener, aliat de încredere și prieten al Statelor Unite ale Americii, în scopul asigurării securității, stabilității și prosperității atât a României, cât și a celorlalte state aflate sub umbrela NATO.

Mulțumesc.

Petru Alexandru Frătean

#21874

Mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea politică de astăzi se intitulează „Pensia nu e ajutor social sau pomană. Pensia e un drept câștigat!”.

Doresc să-mi exprim câteva gânduri și idei legate de problematica pensionarilor și a pensiilor, teme care se

regăsesc în sfera preocupărilor mele și din perspectiva activității pe care o desfășor în cadrul Comisiei pentru muncă, familie și protecție socială din Senatul României, dar nu numai.

Consider că pensia unui om care a avut vechime în muncă și a cotizat de-a lungul întregii sale vieți active nu este nici ajutor social, nici pomană împărțită de stat și de Guvern. Pensia este un drept câștigat și e proprietatea personală a omului respectiv. De aceea, mă bucur că am depășit vremurile fostei guvernări pedeliste, în care pensionarii erau considerați niște asistați sociali, fiind și ei o țintă directă a politicii de austeritate a Guvernului PDL, deghizat azi în PNL.

Din fericire, politica Guvernului Victor Ponta a fost total opusă acestei abordări, iar primul act guvernamental făcut în 2012 a fost reîntregirea pensiilor ciopârțite de Guvernul precedent. Apoi, au urmat alte măsuri concrete și directe. 2013 și 2014 au fost primii ani în care s-a respectat Legea privind indexarea pensiilor, în perioada mai 2012–decembrie 2014, pensia medie s-a majorat cu 66 de lei (+8,5%). În 2015, pensiile s-au majorat cu 5%, pensia medie a crescut cu 5,5% față de primul trimestru din 2014 și cu 5,07% față de ultimul trimestru din 2014, iar pensia socială a crescut de la 350 la 400 de lei pentru peste 600.000 de pensionari. La acestea se adaugă amnistia fiscală pentru 50.000 de pensionari pentru suspendarea plății debitelor și restituirea sumelor deja returnate statului, precum și suplimentarea, în 2014, cu 9.000 a biletelor de tratament balnear pentru pensionari, ajungându-se astfel la 59.000 de bilete în total.

Ca senator, m-am preocupat ca, prin intermediul principalului instrument la dispoziția parlamentarului, și anume inițiativa legislativă, să contribui la îmbunătățirea legislației din domeniu în favoarea pensionarilor. Astfel, personal am inițiat trei proiecte legislative: pentru modificarea și completarea Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, în scopul corectării unor inadvertențe și formulări care lasă loc de interpretări din cauza modificărilor repetate ale legii; pentru modificarea și completarea art. 10 din Legea nr. 411/2004 privind fondurile de pensii administrate privat și a art. 44 din Legea nr. 204/2006 privind pensiile facultative și pentru completarea Legii nr. 8/2006 privind instituirea indemnizației pentru pensionarii sistemului public de pensii, membri ai uniunilor de creatori legal constituite și recunoscute ca persoane juridice de utilitate publică, cu scopul de a avea o reglementare unitară în ceea ce privește modul de recalculare a pensiilor cuvenite acestora. Aceste proiecte legislative sunt în lucru în Parlamentul României. Mă bucur că la demersul meu s-au raliat și alți colegi și-mi exprim speranța ca, până la sfârșitul acestui mandat, să devină legi.

Mai sunt și alte propuneri legislative al căror coinițiator sunt, care deja au devenit legi – așa cum este Propunerea legislativă de modificare și completare a Legii nr. 223/2007 privind Statutul personalului aeronautic civil navigant profesionist din aviația civilă din România, care reintroduce pensiile de serviciu pentru personalul aeronautic civil navigant – sau care sunt în curs de a deveni legi: Propunerea legislativă pentru modificarea și completarea art. 55 și 158 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, care recunoaște grupa I de muncă pentru toți pensionarii care au cel puțin doi ani lucrați în această grupă ca fiind activitate desfășurată în condiții speciale, nu doar pentru cei care au efectuat un stagiu minim de șase ani în grupa I de muncă, propunerile legislative pentru modificarea și completarea art. 30, 56 și 57 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice sau Propunerea legislativă privind sistemul de pensii și alte drepturi de asigurări sociale ale avocaților.

Iată că ne preocupă problemele seniorilor din această țară și avem și rezultate concrete pentru ca ei să se bucure în liniște de vârsta frumoasă la care au ajuns! Mulțumesc frumos.

Alexandru Cordoș

#26427

Mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

Declarația politică am intitulat-o „Efectele reducerii TVA la 9%: scăderea prețurilor, relansarea consumului și o colectare mai bună la bugetul de stat”.

Măsura de scădere a TVA la 9% pentru produsele alimentare și băuturile nealcoolice este bine-venită, dorită și așteptată. Reprezintă o noutate, având în vedere faptul că majoritatea statelor membre ale Uniunii Europene au cote reduse la TVA la alimente. Comparativ, în Belgia, Polonia, Cipru sau Italia, cotele reduse de TVA la produsele alimentare sunt în intervalul 4-6%, în Germania TVA-ul este de 7%, iar în Austria este de 10%.

Reducerile de taxe sunt benefice pentru populație și pentru economie, în general. Ajustarea TVA la produsele alimentare la 9% va avea atât consecințe macroeconomice, cât și bugetare sau sociale, având în vedere că alimentele au cea mai mare pondere în coșul zilnic de consum al românilor. Astfel, prețul unui coș cu 23 de produse alimentare și băuturi nealcoolice a scăzut, în iunie față de aprilie 2015, cu procente cuprinse între 9 și 14%.

Măsura adoptată de Guvern va contribui la relansarea consumului intern prin creșterea veniturilor disponibile ale populației, odată cu diminuarea prețurilor. În egală măsură, ajustarea TVA va stimula creșterea economică și va diminua inflația. Primul efect scontat este creșterea consumului populației și încurajarea firmelor în domeniu să investească și să aibă o producție superioară atât calitativ, cât și cantitativ.

Reducerea TVA la 9% la alimente, eficientizarea controalelor ANAF vor duce, pe lângă reducerea evaziunii fiscale și obținerea unor prețuri mai mici, la creșterea unui mediu concurențial corect, relansarea consumului și o colectare mai bună la bugetul de stat.

De asemenea, reducerea TVA la alimente la 9% va da un impuls pozitiv atât industriei de prelucrare a laptelui, în special după ce s-au eliminat, de la 1 aprilie 2015, cotele, cât și industriei de prelucrare a cărnii, care a fost afectată de embargoul impus de Federația Rusă.

Conform calculelor efectuate de Ministerul Finanțelor, reducerea TVA la produsele alimentare va duce la o creștere adițională de 0,2 puncte procentuale a PIB-ului în anul 2015, iar consumul populației se va majora suplimentar cu 0,3 puncte procentuale.

Pentru anul 2016, este prognozată o creștere de 0,4 puncte procentuale peste creșterea reală a PIB-ului. De asemenea, se anticipează o reducere cu 1,1% a inflației medii anuale în primul an de aplicare a reducerii TVA.

Estimările Ministerului Finanțelor asupra impactului bugetar al reducerii TVA la produsele alimentare sunt evaluate la 2,44 miliarde de lei pe anul 2015, 5,17 miliarde de lei pentru 2016, 4,8 miliarde de lei pentru 2017 și 5,9 miliarde de lei pentru anul 2018. În urma unui simplu calcul, impactul bugetar al reducerii TVA la 9% este prognozat la aproape 18,25 miliarde de lei până în 2018.

Toate aceste calcule se bazează, desigur, pe diminuarea evaziunii fiscale în toate sectoarele de activitate, în situația în care, pe lângă încurajarea vânzărilor cu amănuntul, se vor intensifica și controalele fiscale în zonele cu risc ridicat de evaziune.

Un alt semnal pozitiv este faptul că, la sfârșitul primului trimestru, s-a înregistrat un plus de 3–3,5 miliarde de lei încasat la bugetul de stat. În paralel, cheltuielile bugetare au fost mai mici, iar acest lucru va permite luarea în calcul a aplicării relaxării fiscale legate de TVA înaintea intrării în vigoare a Codului fiscal la 1 ianuarie 2016.

Stimați colegi,

Pentru ca măsura reducerii TVA la 9% pentru produsele alimentare și băuturile nealcoolice să aibă rezultatele scontate, respectiv diferența de preț de la raft să se găsească în buzunarul cetățeanului, este necesar ca toate instituțiile, autoritățile, organizațiile și asociațiile implicate în producerea, comercializarea, controlul calității produselor alimentare și băuturilor nealcoolice, împreună cu autoritățile fiscale, să acționeze unitar pentru a se evita abuzurile părților implicate și limitarea la maximum a evaziunii fiscale, în vederea asigurării unei colectări mai bune la bugetul de stat. Vă mulțumesc.

Ioan Iovescu

#30762

Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Declarație politică adresată de către senatorul Ioan Iovescu, Circumscripția electorală nr. 37, Timiș, Colegiul electoral nr. 4, Grupul parlamentar al PSD, ședința Senatului din 17.06.2015.

Titlul declarației politice: „Soluții pentru România, și nu numai – «Cuvântul lui Dumnezeu (2 Cronici 7:14)»”. Stimați colegi,

## Doamnelor și domnilor,

S-au împlinit recent 25 de ani de la evenimentele tragice din 13–15 iunie 1990, care, pe lângă victimele inocente ale acelor zile, au distrus aproape ireversibil capitalul de simpatie pe care îl avea România după sacrificiul uriaș care ne-a adus libertatea în 1989. La 25 de ani, situația României este încă grea, chiar dacă instituțiile statului au început să se urnească scârțâind, miza politică și economică fiind, de fapt, doar fața văzută a aisbergului uriaș al crizei spirituale.

Revenind la titlul declarației, Cuvântul lui Dumnezeu ne arată că există o soluție verificată și consemnată în Biblie, în cartea a 2-a a Cronicilor, capitolul 7, versetul 14, care spune așa: „Dacă poporul Meu, peste care este chemat Numele Meu, se va smeri, se va ruga și va căuta Fața Mea, și se va abate de la căile lui rele, îl voi asculta din ceruri, îi voi ierta păcatul și-i voi tămădui țara.” Promisiunea aceasta, spusă acum trei mii de ani, este valabilă și astăzi pentru poporul care dorește să o ia în serios și este legată de câteva condiții.

Prima, „dacă se va smeri”.

Citind explicația cuvântului în DEX, am constatat că, într-un fel sau altul, noi suntem smeriți, dar, în loc să fim smeriți în fața Creatorului, suntem smeriți în fața conducătorilor noștri și, mai grav, deseori în fața dușmanilor noștri. Marele cărturar Gheorghe Asachi, unul dintre ctitorii culturii românești moderne, spune că singura îngenunchere care nu înjosește este îngenuncherea înaintea lui Isus Cristos.

O altă condiție, „dacă se va ruga și va căuta Fața Mea”.

Am remarcat, cu durere, faptul că încercările de a începe lucrările Senatului cu o rugăciune au fost întâmpinate cu repulsie încă de pe vremea lui Ioan Alexandru, mare poet, cărturar și om de stat. El spunea că un popor care nu se roagă este o rețetă sigură pentru dezastru. Noi, care suntem în fața poporului, avem nevoie să-L rugăm, pentru a primi înțelepciune și pricepere în a ne exercita autoritatea pe care am primit-o tot de la El, prin alegătorii noștri.

O altă condiție, „se va abate de la căile lui rele”.

Senatorul Ioan Alexandru spunea altădată că România este bolnavă de „nedumnezeire”. Și atunci, și acum, sunt multe rele pe care trebuie să le părăsim. Nu doar în politică și economie există corupție, ci și în religie. Ființa umană a fost și este devalorizată, cu spatele la Dumnezeu, în așa fel încât, în aproape două generații, noi înșine, fără opresiunea statului, cum se întâmplă în alte părți, am avortat mai mult de 20 de milioane de copii.

Aceste condiții par greu de realizat, dar nimic nu ar trebui să ne fie prea greu dacă privim mai departe la promisiunile Lui, care ne spune „îl voi asculta din ceruri, îi voi ierta păcatul și-i voi tămădui țara”, promisiuni al căror termen de grație nu a expirat.

Dumnezeu să vindece și să ne binecuvânteze România! Vă mulțumesc.

Gabriela Firea

#35770

Declarația politică se intitulează „«Fiecare copil în grădiniță», primul pas de la statutul de asistat social la cel de membru activ al societății”.

Programul „Fiecare copil în grădiniță” reprezintă un exemplu de bună practică în colaborarea dintre societatea civilă și autoritățile locale și centrale pentru rezolvarea unei probleme sociale grave, respectiv abandonul școlar.

Finanțat prin granturi în valoare de 244 de mii de euro, în cadrul Fondului ONG România, programul se desfășoară în prezent în 11 județe, unde aproape 2.400 de copii săraci sunt ajutați să meargă la grădiniță.

Concret, părinților acestor copii, selectați pe baza veniturilor familiei, condițiilor de trai și nivelului scăzut de educație, li se oferă tichete valorice în valoare de 50 de lei/lună, pentru a-și aduce copiii la grădiniță. Prin oferirea de stimulente condiționale, programul le creează părinților săraci obiceiul de a-și aduce copiii la grădiniță în fiecare zi, indiferent de vreme, de dispoziția copiilor, de distanță sau de alte îndatoriri pe care părinții le-ar putea considera mai importante în acel moment.

Prezența copiilor la grădiniță este strict monitorizată, fiind considerată o condiție fundamentală a succesului programului. Astfel, profesorii fac zilnic prezența, pe care o transmit on-line prin intermediul unei aplicații, iar mediatorii școlari vizitează regulat copiii acasă pentru a se asigura că beneficiază de suportul familiei și că părinții au un rol activ în educarea lor.

Pe lângă prezența zilnică a copiilor, a doua condiție pentru acordarea de tichete sociale la finalul lunii este ca părinții să participe la două activități: „Ziua părinților”, o activitate lunară cu copiii și părinții, și „Părintele de serviciu”, cinci zile pe an când părinților li se cere să petreacă o zi în grădiniță, ajutând profesorul.

Părinții copiilor din FCG au la rândul lor un nivel de educație scăzut și propriile experiențe negative legate de școală. Un element valoros al programului este faptul că le oferă profesorilor și părinților ocazia de a se cunoaște ca persoane, nu doar ca stereotipuri. Părinții încep să se simtă mai confortabil în mediul școlar, iar, în timp, mentalitatea părinților privind vârsta potrivită pentru a începe educația copiilor lor se schimbă.

Spre deosebire de alte programe similare, nu neapărat legate de copii, cel inițiat de OvidiuRo se remarcă în ce privește eficiența, grație conceptului, care nu se limitează la obținerea sumelor necesare unei anumite activități, ci monitorizează cu atenție modul în care sunt cheltuiți banii, condiționând plățile de respectarea cu strictețe a cerințelor programului.

Recent, a fost semnat un acord de parteneriat între Asociația OvidiuRo, inițiatorul proiectului, Ministerul Muncii, Familiei și Persoanelor Vârstnice și Ministerul Educației și Cercetării, care va permite extinderea acestui program la nivel național prin implicarea activă a instituțiilor publice din subordinea celor două ministere. De asemenea, parteneriatul creează premisele asumării unui set de acțiuni comune, care să contribuie la dezvoltarea de politici publice eficiente în domeniul educației preșcolare pentru copiii dezavantajați.

Beneficiarii unor astfel de programe sunt ajutați, prin accesul direct la educație, să-și schimbe statutul din asistați social în membri activi ai societății, ceea ce reprezintă singura soluție sustenabilă și durabilă de eradicare a sărăciei. Guvernul Ponta dovedește, o dată în plus, deschidere față de societatea civilă, preluând bunele practici ale ONG-urilor cu rezultate notabile în procesul elaborării politicilor publice care vizează grupurile vulnerabile din societate.

Vă mulțumesc.

Florian Dorel Bodog

#41316

În declarația politică de săptămâna aceasta aș dori să mă refer la o problemă cu care se confruntă tot mai multe persoane din jurul nostru. Mă refer la dependența de jocurile de noroc, o afecțiune cronică ce afectează sever nu doar viața jucătorilor, ci și pe cea a apropiaților și familiilor acestora.

Jocurile mecanice sunt foarte apreciate de români, ele ajungând astăzi la un număr de 72.000 de aparate. Și numărul de săli de jocuri de noroc a explodat în marile orașe, reclamele cu neon fiind un magnet pentru tineri, și nu numai. Din ce în ce mai mulți români ajung să aibă astfel de preocupări, iar pentru foarte mulți a spune „stop” este foarte greu, ajungând să manifeste diverse forme de dependență.

Sunt persoane care sunt dependente de acele aparate numite păcănele, sunt cei care joacă la pariuri sportive sau la ruleta electronică, dar, indiferent de forma în care joacă, vorbim de o dependență, iar efectele negative ale acesteia sunt numeroase.

Publicul larg a început, în ultimul timp, să perceapă dependența de jocuri de noroc ca pe o problemă reală tocmai din cauza multiplelor efecte negative pe care le generează la nivelul comunității, pentru că dependența de jocuri de noroc aduce cu ea probleme sociale și materiale grave: persoanele se ascund, se chinuie să facă rost de bani, fac datorii, își pierd locul de muncă, renunță la responsabilitățile casnice, nu-și mai îndeplinesc rolurile pe care le au, apare izolarea, retragerea din mediul real etc. Dependența afectează treptat familia, prietenii, colegii de muncă, vecinii, comunitatea și, oricât de bine intenționați ar fi aceștia, nu-l pot ajuta pe cel dependent fără a apela la ajutorul specialiștilor în domeniu.

Conform psihoterapeuților, în pofida conștientizării efectelor negative pe care dependența de jocurile de noroc o are asupra persoanei și a celor din jur, cei dependenți nu au capacitatea de a rezista impulsului de a juca. Tratamentul dependenței începe cu recunoașterea și acceptarea acestei probleme și cu dorința de a o depăși. Însă de aici și până la vindecarea totală este un drum foarte lung și anevoios. Menținerea abstinenței și redobândirea controlului sunt dificil de realizat, mai ales că tentațiile sunt la fiecare pas.

Stimați colegi,

Mesajul pe care trebuie să îl înțelegem și pe care vreau și eu să-l transmit astăzi, de aici, este că dependența este o boală cronică ce poate fi însă tratată numai cu ajutorul specialiștilor! Această problemă, aparent banală la prima vedere, nu trebuie ignorată și ea trebuie să ne preocupe pe toți, mai ales că fenomenul practicării jocurilor de noroc a explodat în ultima perioadă în țara noastră, iar acest lucru nu poate decât să ne îngrijoreze. E nevoie să fim atenți la această problemă, să o observăm cu atenție și să o ținem sub control, în caz contrar riscăm ca ea să devină o problemă socială.

E nevoie de o legislație mai strictă în ceea ce privește sălile de noroc și, dincolo de avantajele financiare, inclusiv în ceea ce privește încasările la buget, ceea ce trebuie să primeze este sănătatea fizică și mentală a românilor. Nu ne ajută cu nimic dacă acoperim deficitul bugetar din încasările suplimentare din jocurile de noroc, dar vom avea un număr foarte mare de persoane afectate de dependență. E nevoie să ne gândim cum putem să îi ajutăm pe cei care ajung să aibă o problemă cauzată de jocurile de noroc. Inclusiv la nivelul instituțiilor statului ar trebui să facem primii pași pentru o înțelegere mai bună a fenomenului și pentru elaborarea instrumentelor potrivite pentru a lupta cu acest tip de boală. Vă mulțumesc pentru atenția dumneavoastră.

Gheorghe Saghian

#44970

Declarația politică este intitulată „Dezvoltarea turismului”. Domnule președinte,

Stimați colegi, Doamnelor și domnilor,

M-am gândit ca azi să vă vorbesc despre necesitatea dezvoltării turismului ca un sector de prestare servicii, turismul contribuind la dezvoltarea economiei prin acumularea de capital în mai multe ramuri de activități.

Dat fiind faptul că a fost cel mai călduros sfârșit de săptămână din acest an, până acum, am observat că foarte multe persoane au ales să călătorească spre destinații turistice, cele mai multe fiind axate pe turismul de agrement.

La nivel internațional, potrivit Organizației Mondiale a Turismului (UNWTO), în anul 2012 turismul a constituit 9% din PIB, deținând unu din cele 11 locuri de muncă, 1,3 bilioane de dolari venituri din export și o cotă-parte de 6% în exportul mondial. În acest context, UNWTO prognozează o creștere anuală a numărului turiștilor cu 4-6%, până în 2020, iar în 2030 sosirile internaționale vor constitui circa 1,6 miliarde de turiști.

Peste tot în lume baza activității turistice o reprezintă formele de turism. Ar trebui ca și în România să fie valorificate și dezvoltate uniform toate formele de turism, de la cel de afaceri, rural, balnear, religios, de excursii, cultural, gastronomic, social, sportiv, automobilistic, de weekend, până la forme de turism academic, de tranzit, acvatic, medical și de aventură.

Avem într-adevăr un număr mare de atracții turistice, dar multe din acestea sunt în prezent mai degrabă învechite și mult sub standardele unor destinații concurente cum sunt, de exemplu, Spania, Bulgaria, Italia și Grecia.

Ceea ce anterior fusese o dezvoltare integrată sub controlul și în administrarea statului s-a transformat în sute de pachete individuale cu puține relații între ele. În perioada de după privatizare, atât piața turistică internă, cât și cea internațională s-au maturizat și solicită acum o gamă de produse și servicii mult mai sofisticată.

Pentru foarte multe stațiuni turistice din țară a fost și este dificil să răspundă piețelor în schimbare. Cu proprietate fragmentată și fără o direcție de dezvoltare strategică, pentru aceste stațiuni este greu să atragă turiști, ținând cont de faptul că în multe hoteluri nivelul calității și al serviciilor este cu mult sub nivelul celui din afara granițelor.

## Stimați colegi,

Consider că ar trebui perfecționat cadrul normativ privind delimitarea atribuțiilor tour operatorilor și ale agențiilor de turism în sensul de a spori responsabilitatea din partea agenților economici, titulari ai licenței de turism, la formarea pachetului de servicii turistice.

Modificările operate în legislația turistică vor crea premise pentru dezvoltarea pieței turistice într-un mediu competitiv adecvat și cu o calitate sporită a serviciilor prestate, vor contribui la reducerea riscurilor de achiziționare a produselor turistice necalitative, iar tour operatorii vor avea posibilitatea de specializare pe anumite segmente, care ar permite diversificarea ofertelor turistice, capabile să satisfacă cele mai variate doleanțe ale turiștilor.

Cu deosebită stimă, senator Gheorghe Saghian.

Marius Ovidiu Isăilă

#48133

Declarația politică se intitulează „Copiii de azi, viitorul de mâine!”.

## Stimați colegi,

În această perioadă are loc susținerea bacalaureatului național în România.

În ultimii patru ani s-a înregistrat o scădere exacerbat de mare a procentului de promovabilitate a bacalaureatului, și anume de sub 55% la nivel național.

Pentru copiii din familii cu venituri reduse, ce reușesc să rămână în sistem până în liceu, promovarea bacalaureatului este un obstacol foarte greu de trecut. Pentru multe familii, succesul la acest examen se datorează unor investiții considerabile, de-a lungul anilor, în meditații particulare.

Succesul la bacalaureat depinde de marea întreprindere a meditațiilor. Cine își permite, bine, cine nu, nu. Deci nu vorbim doar de copii care au învățat la timp și ritmic, ci vorbim de copii care au nevoie să aprofundeze ceea ce au învățat în timpul orelor de curs.

Sortarea în școli bune în România depinde net de veniturile și voința părinților.

Bacalaureatul e considerat un examen de maturitate, însă în realitate elevii ajung la un grad de autonomie asupra viitorului lor cu doar câțiva ani înainte de acest examen.

Copiii care n-au avut sprijinul necesar din partea părinților ar trebui să beneficieze de programe de pregătire în sistem de „meditație gratuită” pentru a putea promova acest examen „al vieții”. De aceea, în fiecare școală ar trebui să existe un astfel de program de meditații în sistem pentru toți acești copii care doresc să învețe și să performeze în crearea unui viitor reușit. ## Stimați colegi,

Educația este un drept fundamental al omului și, de aceea, în calitate de senator, dar și de părinte, sunt de părere că românii ar trebui să aleagă educația copiilor lor ca o prioritate de grad zero.

Pentru aceasta, se impune ca împreună să identificam soluțiile necesare ca sistemul educațional din țara noastră să fie reformat în interesul copiilor noștri.

Cu stimă, senator PSD Isăilă Marius Ovidiu.

Nicolae Moga

#50126

Declarația politică este intitulată „Turismul trebuie să fie o prioritate națională pentru România”.

Stimați colegi,

Patrimoniul turistic românesc, gospodărit corespunzător, reprezintă girul promovării României ca destinație turistică internațională. Industria turistică națională beneficiază de o diversitate a componentelor ce pot fi abordate.

I. Turismul balnear este singura formă de turism care se bazează pe un potențial practic inepuizabil. O treime din resursele de ape termale și minerale din Europa se află în România. Această valoare este accentuată și de intensitatea factorilor naturali, de mediu.

II. Ecoturismul, o altă componentă pentru care se impune dezvoltarea de strategii specifice. România este una dintre primele țări care au elaborat criteriile de selecție a destinațiilor ecoturistice, fiind un exemplu pentru alte țări europene – Maramureșul, zona Brașovului, Suceava, Delta Dunării sunt destinații ecoturistice destul de vizitate în ultima vreme, dar sunt foarte multe alte zone din țara noastră care se pot înscrie în criteriile europene ca destinații turistice.

III. Poziționarea României ca destinație pentru componenta spa – wellness, dar și valorificarea potențialului stațiunilor turistice pe segmentul luptei contra îmbătrânirii reprezintă factori de interes.

Toate acestea sunt argumente pentru o creștere semnificativă a turismului în România.

La acest moment, principala provocare a domeniului turistic o constituie competitivitatea. Mă refer în acest sens la calitatea serviciilor, la facilitățile acordate, în competiție directă cu țările vecine – Bulgaria, Grecia, Turcia (în special pentru turismul estival din zona litoralului). Un pas a fost făcut de Guvernul României odată cu promovarea actelor normative privind acordarea facilităților în sistem _all inclusive_ .

Nu este de neglijat nici componenta economico-socială. Turismul este în acest moment o sursă foarte bună de locuri de muncă în Uniunea Europeană. Statisticile Comisiei Europene arată că, alături de contribuția considerabilă la PIB-ul Uniunii, sectorul turistic aduce aproximativ 10 milioane de locuri de muncă în întreaga Europă.

Înființarea unei instituții europene pentru pregătirea profesioniștilor în turism ar crește în mod absolut nivelul de pregătire a forței de muncă din acest sector important. Turismul trebuie să devină o prioritate strategică pentru Uniunea Europeană și în special pentru România și pentru regiunea noastră. Dacă vrem ca pe termen lung să avem o resursă umană pregătită și performantă, atunci trebuie să investim și în instituțiile care să pună la punct un cadru propice pentru tinerii specialiști în turism.

Este motivul pentru care susțin proiectul noii legi a turismului (postat pe site-ul Ministerului Economiei,

Comerțului și Turismului), discutat recent de miniștrii de resort cu reprezentanții patronatelor din turism și supus dezbaterii publice.

O prevedere de interes deosebit din proiectul noii legi a turismului prevede că autoritățile locale au dreptul și obligativitatea de a sancționa proprietarii hotelurilor lăsate în paragină, iar dacă administrațiile locale nu se implică, atunci vor fi ele sancționate de către agențiile statului.

Consider că această reglementare ar putea fi preluată și de alte domenii economice afectate prin lăsarea în paragină a proprietăților.

Vă mulțumesc.

Victor Mocanu

#53508

Declarația politică se intitulează „O simplă comparație”. Declarația politică pe care o susțin în fața dumneavoastră are ca subiect analizarea în oglindă a rezultatelor a două guvernări organic diferite: cea marcată de cuplul Băsescu–Boc și cea coordonată de PSD și de Victor Ponta.

O să încep cu a doua. Cele mai proaspete informații din domeniul economico-financiar atestă câteva adevăruri de netăgăduit, adevăruri măgulitoare pentru social-democrația din România și, în același timp, chinuitoare pentru tabăra PNL–PDL.

– Nu mai devreme de săptămâna trecută, Oficiul European pentru Statistică a anunțat că România a avut cea mai mare creștere economică din Uniunea Europeană în primul trimestru din 2015, comparativ cu primul trimestru al anului trecut, creștere economică cotată la 4,2%. În Uniunea Europeană, produsul intern brut a crescut în primul trimestru din 2015 cu 0,4%. În aceeași perioadă, comparativ cu precedentele trei luni, România a înregistrat a doua performanță din UE, de 1,6%, fiind devansată doar de Cehia, care a înregistrat o creștere a PIB-ului de 3,1%.

– La aceste informații statistice se adaugă, fără doar și poate, îmbunătățirea prognozei de creștere economică. România poate înregistra o creștere economică de 2,7% în anul 2015, a arătat Comisia Europeană, această estimare fiind chiar superioară prognozei pe care Guvernul și-a fundamentat bugetul pe acest an, de 2,5%.

– Datele macroeconomice ce vizează evoluțiile din ultimii 10 ani arată, fără dubiu, că România are un ritm accelerat de creștere economică și că PIB-ul țării a depășit deja nivelul de vârf înregistrat înainte de intrarea în criza economică.

– Pe 1 iunie a intrat în vigoare scăderea TVA la alimente, ceea ce a produs deja efecte vizibile în ceea ce privește scăderea prețurilor și majorarea consumului.

– Nu trebuie să uităm de reducerea CAS cu cinci puncte procentuale la angajator, inițiativă a Guvernului PSD, care s-a tradus în crearea de noi locuri de muncă. Astăzi, cu cele peste 4,5 milioane de angajați, am ajuns la nivelul de dinainte de criză și, mai mult decât atât, rata șomajului a scăzut la un minimum de 6,5%. Piața muncii a fost, de asemenea, influențată pozitiv de scutirea de impozit pe profitul reinvestit, schemele de ajutor de stat și impactul generat de absorbția de fonduri europene.

– Adoptarea noului Cod fiscal și intrarea în vigoare a măsurilor prevăzute de acesta vor însemna o gură de oxigen pentru economia românească și, cu siguranță, vor conta enorm în zona investițiilor. – Acestea sunt ultimele măsuri ce poartă amprenta guvernării PSD, dar se cuvine să amintim și alte lucruri bune care au fost realizate în perioada mandatului socialdemocrat: repararea măsurii pedeliste de tăiere a pensiilor, reîntregirea și creșterea salariilor, creșterea numărului de locuri de muncă, redeschiderea spitalelor, deblocarea programelor operaționale pe fonduri europene sau creșterea semnificativă a ratei de absorbție a acestor fonduri.

Ce avem de cealaltă parte? O guvernare PDL de tristă amintire, care va rămâne în istoria țării cu realizări precum tăierea pensiilor și a salariilor, închiderea atâtor unități spitalicești, desființarea a sute de mii de locuri de muncă sau falimentul generalizat la nivelul IMM-urilor autohtone. Din păcate, nu putem vorbi la trecut de acest tip de guvernare, pentru că liberalii s-au aliat cu responsabilii guvernării Băsescu–Boc și nu vor, nici mai mult, nici mai puțin, decât îndepărtarea PSD de la guvernare și înlocuirea cu exact aceiași oameni care au semnat condamnarea românilor la sărăcie și la disperare.

Consider că cea mai mare eroare a social-democraților și a aliaților acestora la guvernare este să cedeze în fața manevrelor incorecte ale PNL–PDL din această perioadă. Avem o responsabilitate mare față de oamenii care ne-au votat, oameni care ne-au încredințat misiunea de a guverna responsabil și de a le reda demnitatea printr-o politică socială și economică aptă să ducă această țară pe un drum mai bun. Vă mulțumesc pentru atenție.

Nicolae Mohanu

#57561

Declarația politică este intitulată „17 iunie – Ziua mondială pentru combaterea deșertificării și a secetei”.

## Domnule președinte,

## Stimați colegi,

Pentru prima dată Ziua mondială pentru combaterea deșertificării și a secetei a fost marcată cu ocazia împlinirii unui an de la semnarea, la 17 iunie 1994 la Paris, a Convenției internaționale privind lupta împotriva deșertificării. În 1994, Adunarea Generală a Națiunilor Unite a declarat, prin Rezoluția 49/115, data de 17 iunie ca fiind Ziua mondială pentru combaterea deșertificării și a secetei.

Scopul acestei zile este de a sublinia necesitatea stopării sau încetinirii procesului de deșertificare și conștientizarea efectelor secetei. 17 iunie reprezintă o ocazie pentru a reliefa existența soluțiilor care pot fi implementate adecvat, cu participarea comunității și prin cooperarea tuturor părților implicate.

Deșertificarea este considerată una din principalele probleme economice globale, în special din cauza legăturii reciproce dintre degradarea terenurilor și producția alimentară. Deșertificarea este procesul de degradare a terenurilor provocat de variațiile de climă și impactul uman. Ea afectează în special terenurile uscate, care sunt deja fragile din punct de vedere ecologic.

Potrivit Națiunilor Unite, o treime din suprafața planetei este amenințată cu deșertificarea și peste un miliard de persoane din aproximativ 100 de state sunt expuse efectelor devastatoare ale acestui fenomen. Pierderile economice sunt evaluate la circa 42 de miliarde de dolari anual.

Fenomenul deșertificării, la originea căruia se află seceta, schimbările climatice, dar și acțiunea omului, este din ce în ce

mai grav și în țara noastră. Există o legătură strânsă între bunăstarea ecosistemului și solurile biodiversificate. Solurile sănătoase dau naștere vieții, iar sănătatea solului depinde de modul de utilizare a acestuia de către noi toți. Atitudinea noastră față de sol determină calitatea și cantitatea alimentației noastre și modul în care ecosistemele ne servesc. Exploatarea terenurilor agricole peste limitele admisibile ale fondului funciar, defrișarea pădurilor, parcelarea excesivă a terenurilor agricole ca rezultat al privatizării, folosirea tehnologiilor dăunătoare din punct de vedere ecologic au condus la reducerea considerabilă a productivității și au avut un impact distructiv asupra solului.

Stimați colegi,

Consider că eficiența cadrului instituțional ce ține de protecția mediului înconjurător, inclusiv lupta cu secetele și deșertificarea, trebuie să fie asigurată prin realizarea unor acte legislative în domeniu care să susțină aceste acțiuni. Vă mulțumesc.

Constantin Popa

#60243

Declarația politică se intitulează „Nevoia de conservare și perpetuare a folclorului românesc”.

„Creația populară este oglinda sufletului unui popor”, spunea Ovid Densusianu. Portul popular românesc, dar și elementele fundamentale ale culturii românești, unanim apreciate, au captat atenția iubitorilor de frumos din toate timpurile și de pretutindeni.

Mă bucur să văd recunoașterea la nivel internațional a elementelor ce țin de cultura și identitatea poporului român. Ia românească, portul popular specific fiecărei regiuni, dar și repertoriul folcloric sunt unele dintre cele mai de preț comori pe care noi, ca români, le deținem.

Portul popular este o formă de cultură importantă pentru fiecare națiune. El atrage atenția prin măiestrie și diversitate, fiind o marcă de recunoaștere a membrilor comunității și mijloace de apreciere a vârstei, a stării sociale. Valori unice și irepetabile, elementele ce țin de tradiția populară reprezintă un adevărat etalon de frumusețe străveche, certificatul identitar al specificului național și marca distinctă a locuitorilor din fiecare regiune a țării.

Personal, îmi doresc să menținem vii tradiția și obiceiurile românești, muzica și portul popular. Este datoria noastră față de generațiile viitoare, pentru a se putea identifica cu trecutul spațiului carpato-danubiano-pontic. Pentru noi, ca popor, este nevoie să conștientizăm importanța pe care aceste elemente o au pentru istoria noastră.

Ia românească este obiect unic în lume, la fel cum tradițiile și obiceiurile populare românești sunt nota distinctivă a românilor într-o lume aflată în plin proces de globalizare. Avem o obligație de a contribui la conservarea și perpetuarea acestora și pentru generațiile următoare. Este normal ca fiecare dintre noi să caute modalități în care să ne protejăm bunurile naționale.

În calitatea mea de membru al Comisiei permanente comune a Camerei Deputaților și Senatului pentru relația cu UNESCO, am decis să contribui, prin pârghiile avute la îndemână, la conservarea patrimoniului cultural pe care îl are România. Împreună cu mai mulți colegi lucrăm la declararea iei ca patrimoniu cultural al UNESCO, întrucât acest obiect unic în lume trebuie să fie declarat un bun mondial. Avem de partea noastră viziunea UNESCO care arată că patrimoniul cultural material și imaterial trebuie protejat ca o moștenire a umanității în întregime. În acest sens, comunitatea internațională și-a luat un angajament să protejeze și să prezerve tot ceea ce ține de identitatea unui popor, iar organele UNESCO administrează cooperarea și asistența internațională prin instrumentele sale. De asemenea, reprezintă o bună modalitate pentru a face cunoscută haina românească în întreaga lume.

Cu toate că moda se schimbă de la an la an și omul cade pradă adesea tentației de a i se plia, vestimentația tradițională va fi pentru totdeauna o parte esențială a unui popor.

Însă nu numai ceea ce ține de portul tradițional și de obiceiurile românești trebuie să avem în vedere. Strămoșii noștri ne-au lăsat în inima munților adevărate comori arhitecturale, asupra cărora trebuie să ne îndreptăm atenția. Cetățile Dacice din Munții Orăștiei sunt moștenirea pe care dacii ne-au lăsat-o și care ne plasează în istoria omenirii.

Săptămânile trecute, alături de colegii mei din Comisia UNESCO, ne-am deplasat la aceste cetăți pentru a discuta cu autoritățile locale competente, dar și cu reprezentanți ai UNESCO, despre conservarea patrimoniului aflat în Munții Orăștiei, în vederea găsirii unor soluții pentru aceste bijuterii dacice.

După cele constatate în urma deplasării și după consultările avute, este necesară susținerea demersurilor de atribuire în administrare și a celorlalte cetăți către autoritățile județene sau locale, care se pot ocupa mai îndeaproape de vestigiile arheologice și de atragerea de fonduri pentru protejarea lor. După exemplul Sarmizegetusa, autoritățile locale ar trebui să beneficieze de oportunitatea de a acționa în vederea protejării și conservării acestora.

Nicolae Iorga spunea că „un popor care nu își cunoaște istoria este ca un copil care nu își cunoaște părinții”. Dacă nu vom contribui la păstrarea și perpetuarea tradițiilor, obiceiurilor, dar și a portului popular, generațiile viitoare vor fi văduvite de trecutul măreț al poporului român, de identitatea noastră culturală.

Vă mulțumesc.

Emil Marius Pașcan

#67668

Declarația politică este intitulată „Din stirpea comunistoidă, din generația politic-infracțională...”.

Domnule președinte,

Distinși colegi,

Asistăm culpabili la agonia dezonorantă a încrederii cetățenilor în clasa politică. Nenumăratele scandaluri politice publice din ultima perioadă, sumedenia de cazuri penale și spectacolul cătușelor agresiv mediatizat și avându-i ca protagoniști pe politicieni, un Guvern campion al Codului penal, care se face remarcat prin 14 miniștri și însuși premierul cercetați pentru fapte de corupție, unii preschimbând deja demnitățile cu zeghea, marchează cea mai gravă criză politică de la vârful României din ultimul sfert de secol. Antrenarea Parlamentului în această degringoladă a decredibilizării și transformarea forului legislativ suprem al democrației într-o pavăză, scut al salvării ultimative și protejării unor interese de partid politico-economice oneroase, penale, reprezintă o circumstanță agravantă, care șubrezește înseși fundamentele statului de drept.

Votul din Parlament pentru apărarea imunității celor cercetați penal în diverse cazuri și vizând fapte asimilabile corupției, fie că privește activitatea prim-ministrului Victor Ponta, a foștilor miniștri Dan Șova, Darius Vâlcov, Liviu Dragnea, Relu Fenechiu, Borbély László, Varujan Vosganian și alții, conflictualizează nepermis relația dintre puterile statului, creează o falie discriminatorie între puterea legislativă și cea judecătorească, fiind lezată Constituția și subminat statul democratic.

Art. 16 din Constituția României stipulează inechivoc că:

„(1) Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.

(2) Nimeni nu este mai presus de lege.”

Pornind de la aceste prevederi legislativ-constitutive fundamentale, toate interpretările conjuncturale privind imunitatea parlamentară și ministerială sunt doar tertipuri procedurale și pretexte pentru a crea o clasă de privilegiați penali, cotați mai presus de lege, din rândul politicienilor. Niciunde în Uniunea Europeană nu există o situație similară, nicăieri nu se întâmplă ca un demnitar de rang înalt, împotriva căruia s-a declanșat urmărirea penală, să-și păstreze funcția publică, ba chiar să fie protejat printr-o solidaritate politică împotriva justiției.

Există o fractură logică în rezonanța politicianistă cu privire la funcționarea pretins democratică actuală a statului. Când susții că respecți Constituția și aperi statul de drept, automat subscrii principiului separației puterilor în stat. Când însă invoci pretexte politice pentru a-i apăra pe cei corupți, manifestându-te deliberat împotriva justiției și subminând-o, în mod evident creezi dezechilibru printr-o putere politică superioară, discreționară și degenerescent totalitară... Din păcate, acum, statul este împins în această direcție sordidă. Contextual, instinctul de conservare politică al guvernanților și sfidarea statului de drept se răsfrâng cu consecințe negative incalculabile asupra întregii clase politice și a imaginii României în general.

În mod cert, socialistului Victor Ponta, cel provenit din stirpea comunistoidă a lui Ion Iliescu și din generația politicinfracțională a lui Adrian Năstase, nu-i priesc democrația și statul de drept. A demonstrat-o adeseori. Chiar săptămâna trecută, sfidând elementare reguli diplomatice și ignorându-l pe Președintele României, Klaus Iohannis, a participat la deschiderea Jocurilor Europene de la Baku (Azerbaidjan), deși liderii Uniunii Europene au boicotat ceremonia. A ținut să fie văzut alături de Vladimir Putin, Președintele Rusiei, vădind astfel alegerile și prioritățile sale din politica externă și care privesc, din păcate, viitorul României.

În postura de copilot disperat al PSD, Victor Ponta conduce nebun România către prăpastia unui dezastru economic și politic. De prea multă dezamăgire, prostiți, umiliți și permanent mințiți, românii s-au refugiat expectativ și urmăresc revoltați, dar inerți grotescul spectacol politic public. Supărați, decepționați, și-au pierdut orice încredere în clasa politică actuală...

Vă mulțumesc pentru atenție.

Nelu Tătaru

#71818

Declarația politică se intitulează „România sub ape. Cod roșu de nepăsare!”.

În primăvara aceasta, 18 localități din 7 județe ale țării au fost afectate de inundații. O persoană a decedat, iar alte 50 au fost evacuate din cauza ploilor torențiale. Situația aceasta nu este una nouă, în fiecare an este aceeași poveste: mii de gospodării inundate și sute, chiar mii de persoane izolate de ape, infrastructură distrusă, pagube de milioane de euro și hectare întregi de teren agricol afectate de inundații.

O situație similară a fost și în Huși, când la inundațiile din mai 2014 s-au produs pagube materiale însemnate, case inundate (distruse în mare parte sau chiar în totalitate), drumuri afectate, poduri rupte de viitură, dar și grădini de legume compromise. În total, pagubele produse la cele 29 de gospodării afectate au fost evaluate de comisia locală la 120.400 de lei. În cazul a 8 gospodării, aparținând unor persoane sărace, lucrurile au fost mai grave: locuințele acestora au fost, în mare parte, deteriorate, iar una dintre ele, evaluată la 50.000 de lei de către comisia de evaluare a pagubelor, a fost distrusă complet, iar familia respectivă nu mai avea unde locui. Vreme de câteva luni am tot depus întrebări și interpelări la ministere pentru a obține măcar un mic ajutor pentru aceste familii, dar fiecare dintre cei cărora mă adresam a evitat să îmi dea un răspuns concret, redirecționându-mă către altcineva.

Deși inundațiile și efectele lor devastatoare au devenit o certitudine, măsuri concrete pentru a le preveni nu au fost luate. Avem totuși o strategie, care, din 2010, când a fost aprobată, există doar pe hârtie. Bugetul necesar pentru implementare este de 17,4 miliarde de euro până în 2030. Deocamdată s-au alocat câteva sute de milioane de euro. Și trei miliarde de euro despăgubiri plătite numai în ultimii 10 ani.

Pentru a nu face lucrurile la întâmplare, bazându-se doar pe experiență (concludentă, de altfel, zonele inundabile din țară fiind cele care au și avut probleme în fiecare an), Executivul a alocat aproape 50 de milioane de euro pentru elaborarea unor hărți de hazard care ar trebui să indice exact zonele inundabile. Împăduririle, relocările și reparațiile au rămas tot pe hârtie. În 2010 ar fi trebuit să fie implementate primele măsuri în vederea combaterii inundațiilor. Tot atunci trebuiau demarate lucrările de întreținere a albiilor și realizarea unor conectivități laterale ale cursurilor de apă. Reabilitarea și modernizarea infrastructurii rutiere și feroviare au rămas, de asemenea, în mare parte, la stadiul de strategie. Nici relocarea gospodăriilor care ar putea fi în pericol sau reconstituirea fondului forestier nu dau semne că ar începe prea curând.

De ani de zile, catastrofele naturale s-au tot repetat în România. Avem o strategie, dar nu este implementată. În loc să ne concentrăm eforturile pe măsurile concrete necesare pentru a reduce riscul de inundații, parcă acționăm pe dos: tăiem păduri în continuare, oamenii își construiesc case unde apucă, fără să țină cont de potențialul inundabil al terenurilor, infrastructura de protecție existentă este prost întreținută, iar noi diguri, baraje, șanțuri sau zone de inundare controlată există doar pe hârtie.

Vă mulțumesc.

Dragoș Luchian

#76168

Declarația politică se intitulează „Evaluarea democrației și realizarea axei Moscova – Baku – Ankara – București”.

## Domnule președinte,

## Doamnelor și domnilor senatori,

Această săptămână a debutat cu două acțiuni politice care se înscriu în strategiile tipice FSN-ului lui Ion Iliescu din anii ’90.

În primul rând, nu pot să nu menționez că propunerea fostului lider, din păcate, liberal Călin Popescu-Tăriceanu privind înființarea unei comisii pentru „evaluarea democrației și a statului de drept în România” este o inițiativă care aduce puțin aminte de anumite acțiuni de reeducare socialistă din anii ’50. După ce a criticat, în repetate rânduri, activitatea procurorilor și a reprezentanților Consiliului Superior al Magistraturii și ai Înaltei Curți de Casație și Justiție, acum liberalul socialist Călin Popescu-Tăriceanu vrea ca democrația din România să fie evaluată. Cum se realizează o astfel de evaluare e greu de cuantificat, în condițiile respectării principiilor separației puterilor în stat, mai ales că modul de abordare propus asupra subiectului nu este de o manieră transparentă, echilibrată și în acord cu legislația Uniunii Europene, Uniune din care facem și noi parte.

Se pare că demersul domnului Tăriceanu ascunde anumite interese subiective legate de acțiunile justiției la adresa unor reprezentanți ai puterii actuale, acțiuni care deranjează..., dar nu trebuie uitat că și faptele de corupție deranjează, când e vorba de banul public.

O altă atitudine politică ce a stârnit interesul public este una privind interesul național, în contextul geopoliticii regionale actuale. Mă refer aici la participarea premierului Ponta la Jocurile Europene de la Baku, în contextul boicotării lor de către înalții demnitari ai țărilor Uniunii Europene. Se observă astfel că proverbul „lupul își schimbă părul, dar năravul ba” rămâne actual pentru PSD și Victor Ponta. Apropierea ideologică de țările fostul bloc sovietic (excepție Turcia), patronat în continuare de Rusia, rămâne în sângele

tovarășilor cu mașini de lux și discursuri fals occidentale din cadrul Partidului Social Democrat. Domnul Ponta inaugurează o nouă axă pentru scena politică: axa Moscova – Baku – Ankara – București. Interesant este faptul că această axă este formată din țări, în afară de România, care au probleme în „evaluarea democrației și a statului de drept”, cum ar spune domnul Tăriceanu.

De asemenea, nu trebuie uitat un adevăr _sine qua non_ : atât domnul Recep Erdogan, domnul Vladimir Putin, domnul Ilham Aliyev, cât și nelipsitul domn Aleksandr Lukașenko sunt „modele” – cu ghilimelele de rigoare – de urmat de domnul Ponta.

## Stimați colegi,

Se pare, astfel, că cele două acțiuni, cea externă a domnului Ponta și cea legislativă a domnului Tăriceanu, sunt interconectate și reprezintă o reașezare a interesului socialdemocrației românești și a pseudoliberalismului mercantil reprezentat de gruparea Tăriceanu, pe principiul „dacă Vestul nu ne acceptă, tot la Est este mai bine”! Altfel spus, metehnele neocomuniste și autoritariste sunt greu de uitat. Vă mulțumesc.

Dumitru Oprea

#79280

Declarația politică este intitulată „Premierul Ponta este tot mai ostil față de valorile europene”.

Domnule președinte al Senatului,

Doamnelor și domnilor colegi,

Stimați invitați,

Sfidarea lui Victor Ponta la adresa liderilor occidentali din perioada suspendării fostului președinte este încă vie în cancelariile vestice. Din păcate pentru imaginea României, acest comportament a devenit un crez politic pentru liderul PSD. Astfel, în ciuda reacțiilor negative ale ambasadelor UE și SUA privind voturile din Parlament prin care se pune la adăpost de justiție, prim-ministrul României continuă să ignore faptul că face un mare deserviciu țării.

Victor Ponta marșează cu ipocrizie pe mesajul că demolarea statului de drept și abuzul de imunitate, fenomene inacceptabile pentru democrațiile partenere, sunt teme irelevante, insistând, într-un mod incalificabil, că stabilitatea și creșterea economică ar fi puse sub semnul întrebării dacă și-ar da demisia din fruntea Executivului. Așadar, asistăm la o nouă formă de narcisism politic, când interesul propriu al lui Victor Ponta de a fugi de justiție a devenit unul și același cu interesul țării.

Acest comportament îngrijorător este agravat și de ultima vizită din Azerbaidjan. Deși majoritatea liderilor europeni a refuzat participarea la un eveniment într-o țară cu serioase probleme privind drepturile omului, Victor Ponta a făcut excepție, înghesuindu-se în tribună cu personaje cel puțin discutabile, precum Putin sau Lukașenko.

Sunt gesturi care, din păcate, nu par a fi întâmplătoare. Într-o Europă în care entuziasmul unora pentru democrație este sensibil diminuat, prim-ministrul țării pare fascinat de atitudinile ostile, de tip Orbán sau Tsipras, și de autoritarismul cleptocratic al neo-țărilor de la Răsărit. În consecință, liderii din PSD, care mai sunt cu capul pe umeri, ar face bine să-l determine pe Ponta să revină la respectul pentru valorile și interesele europene, prin depunerea mandatului de premier! Altfel, beția lui de putere și frica de justiție vor spulbera atât credibilitatea țării în UE, cât și șansele de a mai fi în rândul țărilor democratice.

Vă mulțumesc.

Găvrilă Ghilea

#81460

Declarația politică se intitulează „În țara venitului minim garantat, salariul minim pe economie e leafă de... împărat!”. Domnule președinte de ședință,

Stimați colegi,

După patru ani consecutivi de creștere economică, anul 2014 a marcat, în sfârșit, revenirea produsului intern brut la valoarea de referință raportată la finele anului 2008.

Însă, așa cum nu se face primăvară doar cu o floare, nici numai cu un singur indicator readus la nivelul maxim dinaintea crizei nu duduie economia.

De altfel, analiștii financiari au sesizat că dezechilibrul instalat pe piața muncii se menține și e greu de aplanat, din cele circa 650.000 de locuri de muncă desființate în economie, începând cu anul 2009, fiind recuperate mai puțin de jumătate, la finele anului 2014.

În aceste condiții, datele statistice confirmă deteriorarea pieței muncii, șomajul în rândul unor categorii sociale vulnerabile menținându-se încă la cote mari, fiind chiar mai ridicat decât la finele anului 2008.

Ce este mai grav este faptul că una din aceste categorii o reprezintă tinerii cu vârsta între 15 și 25 de ani, care nu sunt angrenați într-o formă de învățământ, a căror rată de ocupare a scăzut cu peste 6% raportat la același interval de referință.

De altfel, chiar dacă șomajul statistic s-a înscris pe un ușor trend descrescător, acest fenomen afecta la finele anului 2014 aproape 25% din tinerii sub 24 de ani, față de numai 18% în 2008, ultimul an de dinainte de criză.

Pe de altă parte, veniturile românilor au crescut, în medie, anul trecut doar cu 7%, influențate mai mult de majorările succesive ale salariului minim pe economie decât de performanțele economice ale entităților angajatoare.

Așa se face că, dacă în anul 2008 înregistram o masă salarială de 60 de miliarde de euro, care reprezenta 43% din PIB, la finele anului trecut același indicator se situa la numai 53 de miliarde de euro, reprezentând puțin peste 35% din PIB.

Este evident că această anomalie a fost generată în primul rând de plafonarea veniturilor a tot mai multor salariați la nivelul salariului minim pe economie, chiar dacă acest indicator a înregistrat creșteri succesive între 2011 și 2014, de la 670 la 900 de lei.

Conform datelor centralizate de Inspecția Muncii, numărul românilor plătiți cu salariul minim a crescut în numai trei ani de circa 12 ori, de la mai puțin de 90.000, la jumătatea anului 2011, la peste 1.000.000 de persoane, la finele anului 2014.

În acest context, dacă la sfârșitul anului trecut aproximativ 20% din numărul total al salariaților erau încadrați la nivelul minim de salarizare, ponderea lor va crește la circa 33% de la 1 ianuarie 2016, odată cu majorarea plafonului acestuia la 1.200 de lei.

În condițiile în care, începând de anul viitor, unul din trei români va fi plătit cu salariul minim pe economie, înseamnă că actualul Guvern a generalizat sărăcia străduindu-se să ne convingă că, în țara venitului minim garantat, salariul minim pe economie e leafă de... împărat!

Vă mulțumesc.

Traian Constantin Igaș

#84488

Declarația politică este intitulată „Legitimitatea Guvernului Victor Ponta – între legalitate și popularitate”.

## Stimați colegi,

Când vorbim despre legitimitate, trebuie să avem în vedere că acest parametru, în cuantificarea unei guvernări, oscilează între doi poli: legalitate și popularitate. Evoluția politică recentă include și alți parametri în evaluarea unei guvernări: de competență și performanță. Însă atunci când la evaluarea unei guvernări, fie ea și intermediară, se raportează minusuri pe toate planurile (legalitate, popularitate, competență și performanță), retragerea Cabinetului din proprie inițiativă este un element de bun-simț. Competența, adecvarea la rolul său social, precum și rezultatele guvernării determină legitimitatea sau nelegitimitatea puterii politice, indiferent de culoarea politică.

Nu este și cazul Guvernului Victor Ponta, cel care are în frunte un premier acuzat de corupție, un premier care și-a pierdut legitimitatea și autoritatea. În loc să plece, premierul coordonează, de la vârful Guvernului, lupta antijustiție, o adevărată mineriadă a penalilor. Cu acest Guvern, România devine singura țară în care lupta antijustiție e condusă de la vârful Guvernului și pusă în practică în Parlament chiar de majoritatea care susține Guvernul.

Criza de legitimitate a premierului vine din numeroasele sale sensibilități adunate și acutizate de-a lungul ultimilor ani, încununându-se cu ultima sensibilitate, aceea a punerii sale sub acuzare. Refuzul său de a demisiona pune România în criză de imagine. Pentru acuzațiile de complicitate la evaziune și spălare de bani cercetarea penală merge înainte fără avizul Camerei. Efectele se văd deja în plan extern, Statele Unite ale Americii i-au suspendat viza premierului Victor Ponta, ceea ce afectează în mod ireversibil actul de guvernare al acestui Cabinet.

Indiferent de guvernarea pusă în discuție, problema fundamentală este chestiunea puterii, a modului cum este obținută, menținută, exercitată și în interesul cui. Această guvernare a fost obținută prin pârghii neconvenționale, prin manipulare, prin folosirea unei alianțe false, menținută prin referirea la o alianță nefuncțională și inexistentă la ieșirile publice și exercitată prin forță, în interesul propriu al persoanelor care ocupă vremelnic aceste funcții publice.

Legitimitatea puterii este fondată pe popor, iar cei care o exercită vremelnic din poziția de autoritate publică nu-și pot aroga dreptul de a o lua în stăpânire și „de a forma un guvern tiranic”. Nu se poate comanda împotriva opiniei publice!

Guvernul Victor Ponta nu mai poate guverna împotriva opiniei publice!

Vă mulțumesc.

Gigi Christian Chiru

#87177

Declarația politică se intitulează „Prezența trupelor americane în Dobrogea, garant pentru pace în România”. Onorat prezidiu,

Doamnelor și domnilor senatori,

Prezența armatei americane în Dobrogea și în alte baze din România este un semn al importanței țării noastre pentru păstrarea păcii în regiune. Ca țară membră NATO, România are un rol important, iar implicarea Statelor Unite ale Americii dovedește acest fapt. Din păcate, există voci contra, ale unor oameni care nu înțeleg de ce bazele americane din România sunt importante. Mai mult decât atât, sunt mulți care nu înțeleg că prezența militarilor SUA în țara noastră nu exclude o bună colaborare cu statele vecine.

Astăzi, România este, mai mult ca oricând, o țară sigură, iar liniștea câștigată va trebui păstrată prin promovarea păcii și a rezolvării pașnice a conflictelor din zonă.

Prezența trupelor americane în Dobrogea ne dă posibilitatea unui dialog echilibrat și a siguranței anilor ce vor urma. Nu înseamnă militarizarea țării noastre sau ocuparea ei, ci înseamnă garantarea păcii și a stabilității în regiune.

România a devenit un pol de importanță geopolitică și geostrategică, iar asta ar trebui să ne ofere liniște și siguranță. Securitatea și stabilitatea în zonă sunt extrem de importante, iar rolul țării noastre este unul foarte mare.

Rolul nostru, ca politicieni, ca parlamentari, este promovarea ideii de pace, de colaborare și susținerea ideii de rezolvare pașnică a conflictelor. România nu a dus vreodată lupte de cucerire, noi am luptat mereu pentru pace în țara noastră. Iar acum trebuie să promovăm pacea nu prin războaie, ci printr-o politică echilibrată, a păcii. Menirea noastră este să promovăm pacea ca o valoare de bază pentru generațiile viitoare. Rolul nostru este să le oferim copiilor noștri o Românie liberă, lipsită de conflicte, într-o zonă în care să domnească liniștea și colaborarea interstatală.

Vă mulțumesc.

Gheorghe Flutur

#89134

Declarația politică este intitulată „Guvernul PSD, restanțier pe linie la investiții în județul Suceava. Investițiile în infrastructura județului Suceava, blocate sau abandonate de Guvernul PSD”.

Domnule președinte al Senatului, Doamnelor și domnilor colegi, Stimați invitați,

Astăzi doresc să revin cu un semnal de alarmă privind starea deplorabilă în care se află mare parte din infrastructura județului Suceava.

Cele mai importante lucrări de investiții din județul Suceava sunt blocate.

Spuneam că Programul de guvernare al PSD pentru județul Suceava s-ar putea numi „Bucovina uitată”. Județul pare încremenit după ce PSD a sistat finanțările și a blocat lucrările la toate investițiile începute. Ruta ocolitoare a Sucevei, modernizarea DN 18 Iacobeni – Borșa, reabilitarea DN 17B Vatra Dornei – Broșteni – județul Neamț, șoselele de centură din Rădăuți și Fălticeni, Aeroportul Suceava, pârtia de schi de la Câmpulung Moldovenesc, izolarea termică a clădirilor, asfaltarea de străzi și drumuri, investițiile în școli și spitale sau lucrările la rețelele de apă și de canalizare, lucrări de prevenire a efectelor inundațiilor sunt obiective abandonate, la care trebuie să completez refuzul Guvernului PSD de lua în calcul Autostrada Siret – Suceava – București. Sunt lucrări importante de investiții abandonate, deși se aflau în stadii avansate de execuție.

Blocarea investițiilor de către Guvernul PSD înseamnă un adevărat dezastru pentru țară. Simte acest lucru fiecare

investitor, dar și fiecare cetățean care spera la un loc de muncă, precum și primăriile care își făceau calcule pentru venituri la bugetul propriu, ca urmare a dezvoltării unor obiective de investiții. O consecință a dezastruoasei guvernări este falimentarea primăriilor, ca urmare a nefinanțării unor investiții.

Stimați colegi,

I. Guvernul PSD a abandonat lucrările la șoseaua de centură a Sucevei.

Ruta ocolitoare a municipiului Suceava înseamnă, în principal, devierea traficului greu. Există cartiere în municipiul Suceava unde mașini de mare tonaj trec pe lângă locuințe, provocând avarii și fiind un real pericol pentru trecătorii din zonele respective. Ruta ocolitoare este extrem de importantă pentru întreg județul Suceava.

Doar tronsonul al treilea al centurii, cel care face legătura dintre Șcheia și Pătrăuți, a fost finalizat în luna martie, după ce, timp de un an, reprezentanți ai CNADNR sau ai administrației județene au anunțat de zeci de ori deschiderea traficului. Greu de anticipat când se vor finaliza celelalte două tronsoane, de la Moara și Șcheia. Se discută despre necesitatea unei expertize privind stadiul lucrărilor începute și abandonate, urmând să se refacă licitația pentru finalizarea lucrărilor neterminate. Sunt declarații contradictorii cu privire la reluarea lucrărilor și la termenul de finalizare. În mod normal, nu ar fi nevoie de mai mult de trei luni pentru a termina lucrările pe cele două tronsoane rămase, în condițiile în care 88% din acestea sunt finalizate.

În anul 2011 s-a lucrat din plin, apoi a venit guvernarea PSD, care, cum deja se știe, una a declarat și alta a făcut, așa că în perioada 2012–2014 nu s-a mai făcut mare lucru. Pentru 2015 sunt prevăzute doar 5 milioane de lei, adică 5,64% din necesarul pentru finalizarea lucrărilor, așa cum rezultă din fișa investiției. Ca urmare, nici în 2015 nu se execută lucrări pentru a se reuși, în sfârșit, finalizarea rutei ocolitoare. Nu ar fi pentru prima dată când PSD nu se ține de cuvânt. A făcut-o de nenumărate ori, mințind sucevenii, mințind românii fără nicio jenă. Minciuna, aroganța și incompetența sunt cei trei piloni pe care PSD și-a construit pseudoguvernarea. Ignorarea unei nevoi stringente a municipiului Suceava și a celor care tranzitează zona este încă o dovadă în acest sens. Pentru că guvernarea PSD a întârziat în mod repetat continuarea lucrărilor în vederea finalizării investiției, am atras atenția în repetate rânduri, prin declarații publice, apoi prin depunerea de amendamente la Legea bugetului în anii 2013, 2014 și 2015.

II. Guvernul PSD ignoră Aeroportul Suceava.

Guvernarea PSD reprezintă un paradox perpetuu. Pe de o parte, Uniunea Europeana finanțează cu 40 de milioane de euro aeroportul din Suceava, care se adresează atât zonei de nord a României, cât și Regiunii Cernăuți și unor județe din Republica Moldova, iar, pe de altă parte, Guvernul PSD îl ignoră.

Aeroportul „Ștefan cel Mare” Suceava reprezintă o poartă principală de intrare pentru județele din nordul țării, este un pilon în dezvoltarea regională prin stimularea afacerilor în zonă. După îndeplinirea condițiilor, a fost certificat ca aeroport destinat traficului internațional, iar în prezent este cuprins în strategia Comisiei Europene privind dezvoltarea infrastructurii de transporturi, fiind în derulare un proiect POST. Aeroportul sucevean este parte a unui un lanț logistic integrat prin care se va realiza o legătură între calea ferată și aeroport, prin realizarea Centrului intermodal de transport marfa Dărmănești, obiectiv finanțat din fonduri europene prin programarea 2014–2020, finanțare aprobată de Comisia Europeană.

Recentele evaluări arată că au fost efectuate 65% din lucrări. În acest ritm, până la sfârșitul lunii august, când s-a anunțat finalizarea investiției, aceasta abia va fi terminată în proporție de 80%, fiind necesare încă 175 de zile până la finalizarea investiției. Există și un avertisment major, fiind vorba, în mare parte, de bani europeni. Dacă lucrările nu se termină până la sfârșitul lunii noiembrie, există riscul ca banii să fie returnați. Conform contractului încheiat, data finalizării lucrărilor este 31 iulie 2015, urmând ca de la data de 1 august 2015 compania Tarom să redeschidă cursele regulate.

III. Pârtia de schi de pe Masivul Rarău de la Câmpulung Moldovenesc rămâne pârloagă. Actuala guvernare PSD a abandonat construcția.

Investiția „Pârtie de schi și transport pe cablu în Masivul Rarău, Câmpulung Moldovenesc, județul Suceava” este de o importanță majoră pentru municipiul Câmpulung Moldovenesc, pentru județul Suceava și pentru întreaga zonă. Pârtia este primordială pentru promovarea zonei, în vederea atragerii de turiști și investiții. Finalizarea obiectivului va conduce la crearea de noi locuri de muncă, la creșterea veniturilor la bugetul de stat și la bugetul local. De menționat că municipiul Câmpulung Moldovenesc a fost declarat stațiune turistică de interes național în anul 2005.

Proiectul a fost aprobat în aprilie 2009, printr-o hotărâre de Guvern, și urma să fie finanțat din bugetul Ministerului Dezvoltării Regionale și Turismului, prin programul „Schi în România”. Investiția este realizată în proporție de 80%, Guvernul PDL alocând în perioada 2009–2011 peste 10 milioane de euro. Cei de la PSD nu au mai prevăzut niciun leu în buget, lucru recunoscut de Ministerul Finanțelor. Primăria ar fi încercat să continue investiția din fonduri proprii, dar administrația locală a primit o somație de plată și apoi un titlu executoriu pentru o datorie de 500.000 de euro, o rată a creditului contractat de Consiliul Județean Suceava și după ce în 2004 Primăria Câmpulung Moldovenesc a fost inclusă în proiectul „Suceava – utilități și mediu la standarde europene”, alături de alte 61 de localități din județ. Realitatea a dovedit că la baza proiectului nu a existat o strategie bună, așa că majoritatea localităților nu au beneficiat în vreun fel de acel credit.

Inițierea proiectului pârtiei de schi de pe Masivul Rarău a determinat mai mulți investitori în turism să deschidă unități de cazare și de alimentație publică în zonă, pentru care aceștia au luat credite, doar că, din cauză că Guvernul PSD a refuzat să mai finanțeze din 2012 lucrările, investitorii au acum de suferit.

Pârtia din Masivul Rarău, abandonată de Guvernul PSD, și care urma să devină una dintre cele mai atractive din țară, se află inclusă într-un top al celor 15 megaproiecte ratate ale României.

PSD nu are nicio scuză atunci când dă cu piciorul la sume importante care au fost alocate pentru investițiile realizate în proporție de peste 50%.

IV. DN 18 – Eterna amăgire. Gropile vor fi doar cârpite. În cel mai bun caz.

Drumului național DN 18, arteră de maximă importanță pentru traficul intern și internațional din nordul țării, a ajuns unul dintre cele mai proaste drumuri naționale din județul Suceava și unul dintre cele mai degradate din întreaga țară. Starea drumului creează dificultăți în activitatea zilnică a locuitorilor din zonă, a șoferilor aflați în tranzit, precum și a turiștilor care vin să viziteze Bucovina. Localitățile traversate de DN 18 aflate pe raza județului Suceava, respectiv Ciocănești, Botoș, Valea Stânei și Cârlibaba, rămân condamnate în continuare la izolare. Situația este atât de gravă, încât agenții economici din zonă nu mai găsesc firme de distribuție care să-i aprovizioneze. Firmele de transport persoane care efectuează curse în zonă intenționează să suspende traseele, din cauza stării DN 18. Foarte mulți turiști care intenționează să traverseze județul Suceava spre Maramureș se întorc din drum. Drumul pare a fi unul de pe front, decât un drum național.

Modernizarea tronsonului Iacobeni – Borșa – Moisei de pe DN 18, finanțat prin BEI, trebuia finalizată în 2013, dar s-au efectuat doar 5% din lucrări. Contractul inițial a fost reziliat, dar CNADNR nu a reușit să desemneze constructorii decât pentru două loturi, care vizează reabilitarea acestui drum național pe teritoriul județului Maramureș, respectiv Moisei – Borșa și Borșa – Șesuri, astfel că sucevenii mai au de așteptat până când vor începe lucrările pentru reabilitarea tronsonului de la Cârlibaba la Iacobeni.

Sucevenii și maramureșenii trebuie să fie respectați, și nu abandonați. Fără infrastructură, zona riscă să rămână în izolare și este condamnată la subdezvoltare. Abandonarea investițiilor în infrastructură pune în pericol dezvoltarea locală și regională.

V. Doar peticirea gropilor pe DN 17B

Având în vedere starea și importanța drumului național DN 17B Vatra Dornei – Broșteni – limita județului Neamț pentru dezvoltarea zonei, a județului Suceava și a nordului țării, am solicitat reabilitarea acestuia. Simpla peticire a gropilor pe acest tronson nu rezolvă problema, ci continuă să afecteze securitatea și confortul în trafic. Starea precară a acestui drum național afectează turismul și întreaga dezvoltare socioeconomică a celor două județe, Suceava și Neamț. Vatra Dornei și zona de munte a județului Suceava oferă atracții turistice în toate anotimpurile anului, dar în lipsa unei infrastructuri de transport corespunzătoare acest potențial nu poate fi valorificat.

VI. Fără autostradă, iar masterplan, bătaie de joc.

Guvernul trebuie să țină cont de nevoile de dezvoltare economică ale diferitelor regiuni din România. Pentru Moldova, ca și pentru întreaga țară, prioritare trebuie să fie dezvoltarea socioeconomică, precum și necesitatea de a fi legată de Europa. Susțin ca o prioritate identificarea de soluții pentru realizarea autostrăzii Siret – Suceava – București. Județul Suceava, Bucovina, Regiunea de Nord-Est și întreaga Moldovă nu beneficiază de un minimum necesar de obiective, iar orizontul de timp în care Guvernul PSD are în vedere realizarea obiectivelor din Masterplanul general de transport este inacceptabil. Perspectivele sunt transferate către 2030, ceea ce este o bătaie de joc la adresa întregii zone. În acest timp, decalajele de dezvoltare dintre noi și cei din vestul țării se vor mări.

Actuala majoritate PSD ignoră un proiect important de infrastructură rutieră, tronsonul de autostradă Suceava – Roman – Bacău – Focșani, de unde se face conexiunea cu coridorul IX, proiect aprobat deja prin programul TEN-T. Tronsonul este o necesitate nu doar pentru județul Suceava, ci și pentru toți cei peste cinci milioane de locuitori din județele Moldovei. Pentru exercițiul financiar 2014–2020 există o importantă oportunitate de finanțare prin accesarea de fonduri europene prin programul TEN-T, motiv pentru care Guvernul va trebui să aloce de la buget fonduri pentru întocmirea studiului de fezabilitate. Dacă PSD continuă să blocheze și această investiție, se vor anula, practic, toate eforturile făcute până în prezent de reducere a decalajelor dintre județele Moldovei și celelalte zone ale țării. Nu doar Suceava are nevoie de o legătură rapidă și directă cu Bucureștiul, dar și pentru celelalte județe ale Moldovei autostrada este extrem de utilă.

Stimați colegi senatori,

Dacă Guvernul dorește dezvoltarea țării, va trebui să-și stabilească o serie de priorități și să aloce fonduri pentru finalizarea investițiilor realizate în proporții mai mari de 50%, aici numărându-se și multe investiții din județul Suceava.

Îmi exprim părerea de rău, dar și indignarea față de superficialitatea și ignoranța cu care PSD a tratat Bucovina, Suceava, nordul țării și întreaga Moldovă. Blocarea investițiilor de reabilitare, modernizare și dezvoltare a infrastructurii înseamnă condamnarea la izolare și subdezvoltare.

Doresc să atrag atenția și în acest cadru asupra faptului că, așa cum se manifestă actuala guvernare PSD, va ajunge să scoată de pe harta investițiilor județul Suceava și Bucovina.

Vă mulțumesc.

Mihai Niță

#102391

Declarația politică se intitulează „Emigranții au drepturi egale cu toți cetățenii lumii libere”.

Confruntată cu o creștere impresionantă a valului de refugiați care invadează anual continentul european, Uniunea Europeană a inițiat, de curând, un plan de asimilare a oamenilor disperați care-și caută aici adăpostul și care și-au părăsit țările de origine din cauza represiunilor politice, a foamei sau a violențelor. Numai în cursul anului trecut au fost înregistrate 626.000 de cazuri. În aceeași perioadă, în Italia au debarcat circa 90.000 de imigranți clandestini. Riscurile acestora, asumate cu bună știință, s-au manifestat cu însemnate pierderi de vieți, în cazul tentativei de traversare a Mediteranei, în ambarcații nesigure și supraaglomerate. Majoritatea acestor deznădăjduiți ai sorții fugiseră din țări ale Africii și Orientului Mijlociu. Adulți, copii, femei, toți de-a valma, caută o țară a făgăduinței pe bătrânul continent. Ei au drepturi egale cu toți oamenii liberi, conform Cartei ONU pentru Drepturile Omului. Realitatea lor este însă alta, incompatibilă cu reglementările internaționale.

România este una dintre țările care înțeleg pe deplin cauzele și efectele exodului de populație, mai ales după desființarea „lagărului socialist”, urmată de jaful programat al economiei naționale. Prin urmare, proiectul Uniunii Europene

poate fi primit cu lejeritate ca fiind rațional, dar sunt și state în care autoritățile și-au arătat rezerva în această privință. În pofida contribuției considerabile pe care lucrătorii emigranți o aduc țării-gazdă și țării lor de origine, unele țări sunt încă departe de respectarea obligației lor de a proteja drepturile lucrătorilor emigranți. Dar Convenția ONU privind lucrătorii emigranți și convențiile Organizației Internaționale a Muncii privind lucrătorii emigranți oferă un cadru legal complet de protecție a drepturilor omului în materia drepturilor lucrătorilor emigranți. Migrația și dreptul la dezvoltare sunt inseparabile de drepturile omului. Românii sunt conștienți de această realitate, chiar dacă, în mod neinspirat, vreun înalt demnitar crede altfel, perorând mai deunăzi iresponsabil pe această temă.

La finele acestei săptămâni, pe 20 iunie, mapamondul marchează Ziua mondială a refugiaților. Ziua de 20 iunie este sărbătorită din anul 2001, în urma adoptării Rezoluției A/RES/55/76 a Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite, la cea de-a 81-a întâlnire plenară din data de 4 decembrie 2000. Instituirea acestei zile importante pentru întreaga umanitate reprezintă „o recunoaștere a spiritului refugiaților din întreaga lume, care au avut curajul de a lăsa totul în urmă pentru a-și salva viețile, sperând să înceapă o viață nouă într-o țara străină și să poată reveni, cândva, în siguranță și demnitate în țările natale”. Aceeași zi de 20 iunie este, de asemenea, „un omagiu adus curajului celor care lucrează în beneficiul refugiaților și care, de multe ori, și-au pus propria viață în pericol pentru a salva alte vieți sau pentru apărarea principiilor umanitare.

Inițiativa autorităților europene ar trebui susținută în mod egal la nivelul fiecărui stat membru al Europei unite, astfel încât accesul egal pe piața muncii să nu mai constituie o problemă, indiferent de etnie sau de culoarea pielii. Singura condiție care se impune este aceea a respectării legilor din statele europene. România, fruntașă la capitolul emigrării pe teritoriul celorlalte țări europene, cunoaște bine și respectă în mod exemplar drepturile refugiaților. Este absolut normal ca noi să susținem punctul de vedere al Uniunii Europene, pregătindu-ne, așadar, să preluăm o parte din efortul bugetar estimat la nivelul continentului nostru. Nu avem dreptul să uităm, nici măcar pentru o clipă, că refugiații n-au nicio vină pentru situația în care au ajuns și că suntem datori, ca oameni, locuitori ai planetei comune, să le acordăm șansa la care au dreptul.

Eugen Durbacă

#106338

Declarația politică este intitulată „Situația refugiaților în România”.

Termenul de solicitant de azil este adesea confundat cu termenul de refugiat. Un solicitant de azil este o persoană care spune că este refugiat și caută protecție internațională din calea persecuției sau pericolelor grave în propria țară. Fiecare refugiat este inițial un solicitant de azil, dar nu fiecare solicitant de azil va fi recunoscut, până la urmă, ca refugiat. În timp ce așteaptă ca solicitarea lor să fie acceptată sau respinsă, aceste persoane se numesc solicitanți de azil.

Ajutorul nerambursabil pentru refugiați este un beneficiu social care se acordă străinilor care au dobândit o formă de protecție în conformitate cu prevederile Legii nr. 122/2006 privind azilul în România, cu modificările și completările ulterioare, și ale Hotărârii Guvernului nr. 653 din 27 august 2013 pentru modificarea normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 122/2006 privind azilul în România, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.251/2006.

Ajutorul lunar nerambursabil se acordă pentru o perioadă de maximum șase luni, dacă, din motive obiective, solicitantul este lipsit de mijloacele de existență necesare. Pentru motive întemeiate, acest ajutor poate fi prelungit pentru încă o perioadă de cel mult trei luni. Cuantumul ajutorului în prezent este 540 de lei.

Convenția din 1951 privind statutul refugiaților enumera o serie de drepturi socioeconomice și juridice necesare pentru integrarea cu succes. Acestea includ, printre altele, libertatea de mișcare, accesul la educație și la angajare, posibilitatea de a achiziționa bunuri și – pe termen lung – posibilitatea de a cere și a primi cetățenia țării-gazdă.

Majoritatea țărilor din Europa Centrală (inclusiv România) sunt considerate țări de tranzit și s-au făcut puține progrese în a dezvolta sisteme și politici de integrare. Această situație a condus la existența unui număr de oameni cu insuficientă asistență pentru învățarea limbii, găsirea unui loc de muncă și a unei case sau obținerea unei calificări profesionale. În ultimii ani, s-au făcut unele eforturi și progrese pentru a facilita o mai bună integrare a refugiaților; o serie de programe și politici au fost dezvoltate.

Scopul principal al protecției refugiatului este acela de a ajuta la găsirea unor soluții durabile care să permită refugiaților să își reconstruiască viețile cu demnitate și pace prin: integrare locală, reîntoarcere în țara de origine odată ce motivele refugiului au încetat să existe sau relocarea într-o țară terță atunci când refugiatul nu mai poate rămâne în țara care i-a acordat azil, din diferite motive.

Conform art. 15 din Directiva nr. 33/2013 a Parlamentului European și a Consiliului de stabilire a standardelor pentru primirea solicitanților de protecție internațională (reformare), statele membre acordă solicitanților de azil acces la piața muncii în termen de nouă luni de la data introducerii cererii de azil. Condițiile pentru a acorda accesul la piața muncii trebuie să fie decise în concordanță cu legislația națională, însă aceste condiții trebuie să asigure ca solicitantul de azil să aibă acces efectiv la piața muncii.

În acest scop, ar trebui oferit un cadru legislativ special reglementat. Multe din aceste persoane doresc să urmeze cursurile vocaționale puse la dispoziție de instituțiile specializate, dar nu se pot înscrie deoarece nu pot face dovada actelor/studiilor absolvite în țările de proveniență. Din aceste considerente, nu pot urma astfel de cursuri și nu se pot califica, rămânându-le doar opțiunea de muncitori necalificați.

Dar chiar și așa, optând pentru locurile oferite de angajatori ca muncitori necalificați, întâmpină greutăți în găsirea unui loc de muncă. Neavând o calificare, neputând să demonstreze o anumită pregătire, faptul că nu cunosc bine limba română, mentalitatea rasială, toate acestea constituie piedici în plus în asigurarea condițiilor minime unui nivel de trai suficient pentru ei înșiși și familiile lor.

Atunci când nu existența locurilor de muncă constituie o problemă, ci modul în care se pot ocupa acestea, ar trebui găsite surse de finanțare/scutiri de anumite taxe oferite ca facilități angajatorilor pentru a încuraja angajarea refugiaților.

Trebuie să conștientizăm pericolul iminent al acestor situații. Pentru a supraviețui, acești oameni, deja defavorizați, aflați în situație de nevoie, într-o țară străină, pentru a supraviețui vor fi nevoiți să recurgă la toate mijloacele pentru a-și asigura existența.

Aceste aspecte vor putea fi evitate prin modificări ale legislației în vigoare.

Vă mulțumesc.

Vasile Nistor

#110977

Declarația politică se intitulează „Salvarea patrimoniului cultural național”.

Stimate colege,

Stimați colegi,

Subiectul declarației din această săptămână este unul ce merită mai multă atenție din partea autorităților, întrucât reprezintă o problemă de identitate națională. Așadar, am ales să vă vorbesc despre situația retrocedărilor de sedii și colecții muzeale din România.

În cadrul ediției de anul acesta a „Nopții muzeelor”, desfășurată în luna mai, Rețeaua Națională a Muzeelor din România a organizat un protest prin care muzeele participante au ales să acopere un obiect reprezentativ din colecția acestora cu o pânză neagră, pentru a atrage atenția publicului asupra retrocedărilor făcute în ultimii ani. În ceea ce privește evenimentul descris, nu am reușit să aflu care este poziția Ministerului Culturii față de această întâmplare.

În județul Bacău, printre ultimele victime ale retrocedării se numără și Palatul Ghika, din Comănești, acesta ajungând în posesia moștenitorului de drept al imobilului, fiind câștigat în instanță. Momentan nu există soluții pentru relocarea celor peste 1.000 de piese de patrimoniu aflate în incinta palatului.

La nivel național, în ultimii 10 ani, aproximativ 120 de muzee din 77 de localități au pierdut sau riscă să piardă clădirile în care funcționau. Pe lângă acestea, au mai fost identificate alte 60 de organizații culturale, precum biblioteci, centre culturale sau filarmonici, care și-au pierdut sediile. Într-un studiu realizat de RNMR, instituțiile muzeale sunt implicate în peste 400 de procese la curțile de apel și tribunale. Printre muzeele afectate de retrocedări sau expuse unei eventuale retrocedări se află Muzeul de Artă din Cluj, Muzeul memorial „Octavian Goga” din Ciucea sau Muzeul Național al Literaturii Române din București.

Muzeele autohtone au nevoie de sprijinul legii și de susținere financiară, întrucât sunt o dovadă vie a identității noastre ca națiune. Consider că legea restituirilor de bunuri culturale confiscate de stat în perioada comunistă necesită îmbunătățiri, deoarece în situația de față riscăm să participăm la distrugerea patrimoniului cultural național.

Biró Rozalia Ibolya

#113162

## **Doamna Biró Rozalia Ibolya:**

Declarația politică este intitulată „Rolul Parlamentului din România în asigurarea eficientă a obiectivelor de dezvoltare durabilă la nivel național”.

Domnule președinte, Stimați colegi, Doamnelor și domnilor,

Săptămâna aceasta, aici, în Parlamentul României, are loc Seminarul regional privind obiectivele de dezvoltare durabilă pentru parlamentele din Europa Centrală și de Est, seminar organizat în colaborare cu Uniunea Interparlamentară. Importanța deosebită a evenimentului este dată de rolul esențial pe care îl are Parlamentul din România în asigurarea eficientă a obiectivelor de dezvoltare durabilă la nivel național. Încercarea de a găsi cele mai bune soluții și a adapta obiectivele naționale și regionale obiectivelor globale reprezintă pentru noi o oportunitate și, în același timp, o provocare. În același rând, trebuie să vorbim despre responsabilitatea noastră, ca parlamentari, în a ne asigura că Agenda de dezvoltare nu lasă pe nimeni deoparte. În special, ea trebuie să răspundă nevoilor celor mai dezavantajați și vulnerabili, incluzând copiii, vârstnicii și persoanele cu dizabilități, precum și grupurilor marginalizate și populațiilor indigene.

Trecând în revistă istoricul Grupului de lucru al Adunării Generale a ONU pe tema obiectivelor de dezvoltare durabilă, trebuie să menționăm constituirea acestuia în anul 2013, precum și desfășurarea celor 13 sesiuni de dezbateri tematice, în intervalul martie 2013–iulie 2014.

România a participat activ, în mod direct, la elaborarea propunerilor privind obiectivele dezvoltării durabile, în calitate de membru al Grupului de lucru deschis al ONU pentru ODD.

Una dintre cele mai importante poziții pe care le-a avut România s-a referit la drepturile omului și egalitatea de șanse, cu accent deosebit pe promovarea autonomizării femeilor și drepturilor omului pentru femei și fete.

Statisticile actuale arată faptul că parlamentele sunt formate în majoritate de bărbați, iar guvernele sunt dominate, de asemenea, de bărbați. Date oficiale arată că la începutul anului 2015 femeile reprezentau 22% din numărul total al parlamentarilor la nivel mondial. În clasamentul ponderii femeilor în parlamentele naționale, pe prima poziție se menține în continuare Ruanda (63,8% în prima Cameră și 38,5% în cea de-a doua Cameră), urmată, pe locurile 2 și 3, de Bolivia (53,1%) și, respectiv, Andora (50%). România se situează pe poziția 95, cu un procent de 13,7% femei în Camera Deputaților și 7,7% femei în Senat, în urcare față de anul 2014, și se plasează pe locul 25 la nivelul Uniunii Europene.

Alegerile parlamentare din România din decembrie 2012 au menținut un procent scăzut – aproape la jumătatea mediei mondiale – al prezenței acestora în forul legislativ reprezentativ al regimului democratic românesc.

Din cele 273 de președinții de parlamente și camere parlamentare la nivel mondial, 43 sunt deținute de femei, respectiv 15,8%, în creștere cu un procent față de anul precedent. 10 femei ocupă funcția de șef de stat și 14 femei pe cea de șef de guvern. Principalele domenii în care femeile dețin portofolii ministeriale includ: probleme sociale; resurse naturale; condiția femeii; egalitate de gen; familie, copii, tineret, vârstnici și persoane cu dizabilități; educație; cultură; industrie; muncă; sănătate; afaceri externe.

Am expus aceste date tocmai pentru a arăta câtă nevoie este de continuarea priorităților, la nivel global, privind accesul femeilor în politică, în funcții ale administrației publice.

Să nu uităm că egalitatea de șanse între femei și bărbați, exercitarea deplină a drepturilor de către femei și fete, inclusiv dreptul de a alege și a fi ales, reprezintă condiții fără de care eradicarea sărăciei și dezvoltarea durabilă nu ar avea șanse

de reușită. La nivel național, viziunea centrată pe încetarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor și a fetelor, prevenirea și eliminarea tuturor formelor de violență împotriva femeilor, creșterea reprezentării, participării și a capacității de conducere a femeilor în cadrul procesului decizional la toate nivelurile și în toate sferele, precum și eliminarea disparităților salariale de gen în sectorul public și privat trebuie să constituie, în continuare, obiectivul politicilor pe care le inițiem.

În România, în ultima vreme, s-au făcut pași importanți în sensul eficientizării instituțiilor cu rol important în politica de realizare a egalității de gen și emancipării tuturor femeilor și fetelor. Vizavi de acest aspect, trebuie să menționez participarea importantă a delegației din România la cea de-a 132-a Adunare a Uniunii Interparlamentare și activitățile asociate de la Hanoi (27 martie–1 aprilie 2015). Din analiza realizată de către Consiliul Director la Hanoi, cu prilejul prezentării studiului preliminar al UIP privind implicarea parlamentelor în problematica obiectivelor dezvoltării durabile, am primit confirmarea că Senatul României, prin revizuirea sistemului comisiilor, asigură o distribuire mai eficientă a competențelor la nivelul comisiilor permanente, de natură să consolideze abordarea parlamentară a ODD și a proceselor asociate.

Subliniez faptul că tot la Hanoi, printre prioritățile României pentru Agenda de dezvoltare post-2015, se află promovarea drepturilor omului și a egalității de șanse. Din perspectiva adoptării de statele membre ONU, în septembrie 2015, a viitoarei agende, ne revine rolul esențial de a o transpune în practică la nivel național. Una dintre prioritățile Parlamentului României trebuie să fie abordarea pragmatică a viitoarelor obiective. Mă refer la prezența indicatorilor care să permită monitorizarea și evaluarea implementării nu doar pe criterii strict economice, ci și din perspectiva bunăstării umane, a sustenabilității și echității. De asemenea, parlamentarilor români le revine responsabilitatea în a se asigura că viitoarea agendă consolidează statutul femeilor și drepturile omului pentru femei și fete, corespunde normelor de drept internațional în materia drepturilor omului, promovează guvernanța democratică.

## Stimați colegi,

În calitate de reprezentanți ai cetățenilor din teritoriul unde am fost aleși, ar trebui să ne angajăm să elaborăm o legislație coerentă, predictibilă și care să fie susținută printr-un efort bugetar, în conformitate cu Planul național de dezvoltare durabilă, identificând în mod clar obiectivele și țintele care se aplică, dar și mijloace de finanțare.

Parlamentul și Guvernul ar trebui să aibă un dialog constant privind punerea în aplicare a planului național și ar trebui să existe un feedback regulat de la alegătorii noștri, pentru a ajuta la evaluarea progresului pe teren.

În calitate de parlamentari, avem responsabilitatea de a ne asigura că aceste obiective durabile le sunt cunoscute alegătorilor noștri. În calitate de reprezentanți ai poporului, noi suntem responsabili pentru ca fiecare voce să se audă în procesul politic, fără discriminare și indiferent de statutul social.

Noi, senatorii și deputații, alături de Executiv, avem obligația de a transpune în legislația internă obiectivele durabile prin legile și reglementările interne aplicabile, asigurându-ne că fondurile bugetare pot susține și implementarea acestora.

Din punctul meu de vedere, din dubla calitate pe care o dețin, aceea de președinte al Comisiei pentru drepturile omului din Senat, dar și de președinte al Organizației de femei, consider că Agenda de dezvoltare post-2015 ar trebui să promoveze o politică de colaborare și dialog care să răspundă nevoilor tuturor cetățenilor fără nicio discriminare, incluzând copiii, vârstnicii și persoanele cu dizabilități, precum și grupurile marginalizate și minoritățile.

Acest domeniu al egalității de șanse între femei și bărbați, emancipării femeilor și exercitării depline a drepturilor de către femei și fete reprezintă un factor esențial pentru dezvoltarea durabilă, eradicarea sărăciei și pentru abordarea aspectelor restante ale ODM.

Vă mulțumesc.

Cu deosebită stimă, Biró Rozalia.

Mario Ovidiu Oprea

#121484

Bună dimineața, distinși colegi!

|Agrigoroaei Ionel Andronescu Ecaterina|prezent| |---|---| |Anghel Adrian Anghel Cristiana Irina Antonescu George Crin Laurențiu Arcaș Viorel Ardelean Ben Oni Ariton Ion|prezent prezentă prezent prezent| |Atanasiu Teodor|| |Badea Leonardo|prezent| |Badea Viorel Riceard|prezent| |Banias Mircea Marius|prezent| |Barbu Daniel Constantin|prezent| |Barbu Tudor|prezent| |Bădălău Niculae|| |Bălu Marius|| |Belacurencu Trifon|| |Bereanu Neculai|prezent| |Biró Rozalia Ibolya|| |Blaga Vasile|| |Boagiu Anca Daniela|| |Boboc Cătălin|| |Bodea Cristian Petru|| |Bodog Florian Dorel|| |Boeriu Valeriu Victor||

|Bota Marius Sorin Ovidiu|prezent| |---|---| |Bujor Dumitru Marcel|prezent| |Bumbu Octavian Liviu|prezent| |Burlea Marin|| |Butnaru Florinel|prezent| |Butunoi Ionel Daniel|prezent| |Cadăr Leonard|concediu| ||medical| |Calcan Valentin Gigel|| |Câmpeanu Mariana|| |Chelaru Ioan|| |Chiriac Viorel|prezent| |Chiru Gigi Christian Chiuariu Tudor Alexandru|| |Coca Laurențiu Florian Constantinescu Florin|prezent| |Cordoș Alexandru|prezent| |Corlățean Titus Coste Marius|prezent prezent| |Costoiu Mihnea Cosmin|| |Cotescu Marin Adrănel Crețu Gabriela|delegație| |Cristache Iulian|| |Cristina Ioan Croitoru Cătălin|| |Deneș Ioan|prezent| |Dincă Mărinică|prezent| |Dobra Dorin Mircea Dobrițoiu Corneliu Donțu Ovidiu Liviu Dumitrescu Cristian Sorin Dumitrescu Florinel|prezent prezent prezent prezent| |Dumitrescu Iulian|| |Durbacă Eugen Duruț Aurel|prezent| |Ehegartner Petru|prezent| |Federovici Doina Elena|învoire| |Fifor Mihai Viorel|| |Filip Petru|prezent| |Firea Gabriela|prezentă| |Florian Daniel Cristian|| |Flutur Gheorghe|| |Frătean Petru Alexandru|prezent| |Geoană Mircea Dan|| |Ghilea Găvrilă|| |Ghișe Ioan|prezent| |Grapă Sebastian|| |Grigoraș Viorel|| |Hașotti Puiu|prezent| |Ichim Paul|| |Igaș Traian Constantin|| |Iliescu Lucian|delegație| |Ilieșiu Sorin|prezent| |Ioniță Dan Aurel|| |Iovescu Ioan|prezent| |Isăilă Marius Ovidiu|prezent| |Jipa Florina Ruxandra|| |Klárik László Attila|prezent| |László Attila|prezent| |Lazăr Sorin Constantin|prezent| |Luchian Dragoș|| |---|---| |Luchian Ion|| |Marian Dan Mihai|| |Marian Valer|prezent| |Marin Nicolae|prezent| |Markó Béla|| |Mazăre Alexandru|| |Mihai Alfred Laurențiu Antonio Mihai Cristian Dănuț Mihai Neagu Mihăilescu Petru Șerban Miron Vasilica Steliana Mitu Augustin Constantin Mocanu Victor|delegație delegație prezentă prezent| |Moga Nicolae Mohanu Nicolae Motoc Octavian Mutu Gabriel Nasta Nicolae Năstase Ilie Neagu Nicolae Neculoiu Marius Nicoară Marius Petre|prezent prezent prezent prezent| |Nicolae Șerban Nistor Vasile|prezent prezent| |Niță Mihai|prezent| |Nițu Remus Daniel Obreja Marius Lucian Oprea Dumitru Oprea Gabriel|învoire prezent Guvern| |Oprea Mario Ovidiu|prezent| |Oprea Ștefan Radu|prezent| |Pașca Liviu Titus|| |Pașcan Emil Marius|prezent| |Pataki Csaba|| |Pavel Marian|| |Păran Dorin|| |Păunescu Teiu|învoire| |Pelican Dumitru|| |Pereș Alexandru Pop Gheorghe|prezent prezent| |Pop Liviu Marian Popa Constantin Popa Florian Popa Ion Popa Mihaela Popa Nicolae Vlad Popescu Corneliu Popescu Dumitru Dian Popescu-Tăriceanu Călin Constantin Anton Purec Ion Simeon|Guvern delegație prezent prezentă prezent prezent| |Rădulescu Cristian|| |Rogojan Mihai Ciprian|| |Rotaru Ion|| |Saghian Gheorghe|prezent| |Savu Daniel|| |Sârbu Ilie|| |Severin Georgică|prezent| |Silistru Doina|prezentă| |Stuparu Timotei|prezent|

|Suciu Matei|| |---|---| |Șova Dan Coman|| |Tánczos Barna|| |Tămagă Constantin|prezent| |Tătaru Dan|prezent| |Tătaru Nelu|| |Teodorovici Eugen Orlando|Guvern| |Tișe Alin Păunel|| |Toma Ion|prezent| |Todirașcu Valeriu|prezent| |Tomoiagă Ștefan Liviu|| |Tudor Doina Anca|prezentă| |Țapu-Nazare Eugen|| |Ungureanu Mihai Răzvan|| |Valeca Șerban Constantin|| |Vasiliev Marian|prezent| |Vegh Alexandru|prezent| |Verestóy Attila|prezent| |Vochițoiu Haralambie|| |Voinea Florea|prezent| |Volosevici Andrei Liviu|| |Vosganian Varujan|| |Zisu Ionuț Elie|prezent|

75, domnule președinte.

Cuprins

Stenograma

Ședința