Timotei Stuparu

Mulțumesc, domnule președinte.

N-aș vrea să mă aplec acum neapărat asupra acestui proiect legislativ, dar aș vrea să întăresc o observație făcută de dumneavoastră – pasager, așa, în trecere –, și anume: observând ordinea de zi de astăzi, din 43 de proiecte, propuneri legislative, 20 de asemenea inițiative se referă doar la sistemul național de educație.

N-aș vrea să mai lungesc vorba, dar, de-a lungul perioadei de 25 de ani, perioada postdecembristă, cel mai afectat sistem – pot să spun cu convingere – în România a fost sistemul educației naționale. Aici s-au produs cele mai multe „reforme” – o bună intenție, poate, la vremea respectivă –, dar tocmai aceste reforme au adus, probabil, astăzi în discuție atâtea propuneri de legiferare. Asta înseamnă că, după părerea mea, ori sistemul național nu mai corespunde nevoilor actuale, ori este o tentație de supralegiferare în acest domeniu.

Legea este din 2011 și a existat o preocupare de modificare a ei, lăsată baltă la un moment dat. Poate că este nevoie ca această lege să fie luată în discuție și, într-adevăr, aspectele noi care sunt apărute – și din toate propunerile

legislative – să fie luate în calcul și modificată legea. Altfel, ne facem o ocupație specială numai din a afecta sistemul național de educație, și unele lucruri chiar nu sunt bune.