Cristiana Irina Anghel

Mulțumesc, domnule președinte.

Nu credeam astăzi că voi face o declarație. O fac referitor la acțiunile colegilor mei, cadre didactice din învățământul preuniversitar. Sunt în grevă japoneză unii, alții sunt pe stradă și, pe drept cuvânt, o fac pentru a respecta o lege, cea care spune de 6% din PIB care trebuie alocate acestui învățământ.

Îmi pare rău că a trebuit să ajungă la această variantă, dar trebuie să declar public că sunt solidară cu ei, că mă simt cadru didactic în continuare, după 30 de ani de activitate, că știu ce înseamnă să iei salariul și, după ce plătești utilitățile, să nu rămâi cu niciun leu pentru mâncare, pentru a te îmbrăca sau pentru a-ți cumpăra o carte. Știu ce înseamnă să ai copilul student și să nu ai bani să-i trimiți. Știu ce înseamnă să ți se amâne salariul de vineri până luni, când copilul nu poate să vină acasă. Știu toate lucrurile astea și nu le-am uitat.

Prin urmare, sunt solidară cu colegii mei și voi face tot ce-mi stă în putință ca acest Guvern să aloce banii necesari învățământului, pentru că, dacă nu vom face lucrul acesta, nu se va vedea astăzi, nu se va vedea mâine, nu se va vedea poimâine, dar rezultatele catastrofale se vor simți în cinci, șase, șapte, zece ani și nu vom mai avea cum să reparăm răul absolut făcut în zilele acestea. Prin urmare, dragi colegi, sunt alături de voi și vă voi susține în orice acțiune legală pe care o veți întreprinde. Mulțumesc.