Monitorul Oficial·Partea II·Senatul·16 aprilie 2013
other
Cristiana Irina Anghel
Discurs
Mulțumesc, domnule președinte.
Nu știu dacă poate să poarte un titlu. Am putea să zicem că „S-a descoperit inamicul public numărul unu al României – senatoarea Cristiana Anghel”.
De o săptămână încerc să tac și încerc să tac pentru că este Postul Paștelui și pentru că în religia noastră creștină, și nu numai, postul nu înseamnă neapărat post de alimente. Se poate face post și prin tăcere, pentru că păcătuim și prin ceea ce vorbim. Și tăcerea, ținută în mod conștient, este un post al minții, mai puternic decât un post obișnuit, crește foarte mult puterea voinței, puterea de a îndura, crește liniștea interioară, crește enorm stăpânirea de sine, cunoașterea perfectă a sinelui și a aproapelui nostru.
Numai că, în viața noastră de toate zilele, în momentul în care taci se spune că nu ai argumente și că ești vinovat și de aceea taci. Deși, dacă aduci argumente, se poate spune că cine se scuză se acuză.
Chestiunea este aceasta: Cristiana Anghel este senatoarea care este inamicul public numărul unu. Este imorală și infractoare, până la urmă, dacă a mâncat banii de cazare ai Senatului și n-a dat socoteală pentru ei.
Lucrul acesta se întâmplă de peste opt zile, un adevărat „jihad”, pe două posturi de televiziune. Și, culmea, acest lucru se întâmplă cu susținerea unor colegi din Parlament, deși în regulamentul nostru este stipulat foarte clar că nu avem dreptul să ne atacăm și să facem astfel de atacuri murdare și suburbane la adresa persoanei ca atare. Poți să discuți situația, dar în momentul în care ești coleg cu mine și ai un număr de telefon, în ziua sau în emisiunea în care vrei să te pronunți, te interesezi și vezi: este adevărat ce se spune sau Cristiana Anghel a deranjat pe cineva și trebuie pusă la colț, să tacă, să nu mai vorbească?
Pentru că – nu-i așa? – în Constituție ce se spune? Un senator trebuie să fie la ordin, trebuie să spună lucrurilor pe nume când i se dă voie și, eventual, nu trebuie să iasă niciodată din rând. Nu-i așa?
Un coleg, chiar de-al meu, de partid, spunea: „Mă desolidarizez de doamna Anghel”, domnul fiind membru al Comisiei pentru cercetarea abuzurilor, combaterea corupției și petiții, care ar fi trebuit să se autosesizeze cu ceea ce se întâmplă.
O altă colegă, și dumneaei, spune: „Doamna trebuie pedepsită pentru ceea ce spune.” Știm foarte clar că imunitatea la lucrul acesta se referă, nu la altfel de fapte. Și doamna este membră a Comisiei pentru cultură, arte și mijloace de informare în masă și ar fi putut să tragă la răspundere cele două televiziuni că fac ceea ce fac.
Mă așteptam, în toată această perioadă de opt zile, ca cineva din acest Senat să iasă, pe argumente, după ce m-a întrebat care este situația, și să-mi apere reputația, așa cum se face cu un judecător, a cărui reputație trebuie apărată.
Dragilor, ceea ce se întâmplă astăzi cu mine se poate întâmpla mâine cu dumneavoastră. Ce faci ție îți faci și ce dai ție îți dai! Aduceți-vă aminte, când va fi rău, că a fost un moment în care Cristiana Anghel, fără motiv, a fost pusă la zid.