Petru Șerban Mihăilescu

## Mulțumesc, domnule președinte.

O să-i rog pe stimații colegi, deoarece voi vorbi...

Domnule senator Marcu! Domnule senator Marcu, vă rog frumos, pentru că vorbesc de aici, din... Folosesc și eu metoda domnului senator Daea, dar voi avea cu totul altă abordare, și anume aceea că poate a venit timpul să înțelegem toți că trebuie să renunțăm la această metodă de a face periodic niște texte care se bazează pe viața din ultimul an al cuiva, chiar dacă este ministru, și să-i aruncăm în spinare tot ce s-a întâmplat în ultimii 20 de ani.

Îl ascultam acum, la radio, pe domnul prim-ministru evocând istoria pensiilor. Vă rog să mă iertați, stimați colegi, dar în sănătate este la fel. Noi nu putem uita că în 20 de ani nu am făcut niciun spital. Ne-am perindat toți la putere, am ținut poporul de vorbă, dar rezultatele sunt lamentabile. Nu este vina domnului ministru Cseke.

Imediat după 1990, am vrut să fie ca înainte, și veți vedea că am izbutit această nonperformanță. Atunci am făcut spitalele foarte mari, am renunțat la policlinici, că nu erau profesori doctori acolo, și am făcut o grămadă de

conferențiari și alte chestiuni, am făcut clinici universitare în care nici nu se știa despre acest lucru și dăm diplome în continuare. A venit un alt moment, când am introdus tot felul de minuni cum este și chestiunea aceasta cu medicii de familie, care nimeni nu poate să mă convingă că a funcționat vreodată. Am chemat pe urmă investitori, am făcut licitații și programe pentru 20, 30 de spitale noi, din care 9 spitale într-un singur județ, am cheltuit bani pe proiectare, am cheltuit bani pe tot felul de chestiuni de genul acesta, rezultate zero!

Nici nu mai contează cine a fost ministru. Nici nu mai contează, pentru că, dacă noi nu înțelegem nici acum, în ceasul al doisprezecelea, și vorbim tot așa de deșănțat despre situația de acum, înseamnă că nu ne-am făcut bine. Cu asemenea metode nu se poate merge înainte.

Avem spitale și acum, totuși..., în 2010, când s-a luat această decizie de descentralizare a spitalelor, trecerea lor la administrațiile locale din județe, o să vedeți că – am auzit și eu – foarte multe se vor închide, pentru că nu au avut, nu au și nu vor avea niciodată statutul de spital. Cei care suntem din județe sărace știm că acolo au fost tot felul de unități numai ca să asigure salarizarea unui grup oarecare de persoane, cu anumită calificare. Nu avem un cămin de vârstnici, în schimb avem câte 7, 8 spitale comunale, care, repet, nu mai au rost să fie acolo.

Vă rog frumos, credeți-ne! Într-un program de guvernare sunt 28, 29 de subiecte, pe care le reluăm pe parcursul a patru ani, industrie, educație, sănătate, politică externă. Acest mod de abordare, prin care să încercăm să punem în cârca unui om, indiferent că este ministru, indiferent că este în coaliție, ceea ce noi nu am reușit să facem niciodată, nu ne face cinste și o asemenea abordare nu ne va duce la progres. Putem să ne lamentăm cât dorim, aceasta este realitatea.