Mircia Giurgiu

Mulțumesc, domnule președinte.

O să încerc să mă încadrez în acest timp.

Titlul declarației mele politice de astăzi este „Falimentul anunțat al unei regii autonome”.

Este vorba despre problema cu care se confruntă salariații din Regia Autonomă a Municipiului Cluj-Napoca.

Sindicatul Liber Independent „Energia Termică” ClujNapoca, din cadrul Regiei Autonome de Termoficare Cluj, protestează față de managementul defectuos și problemele apărute în ultima perioadă în această unitate.

Potrivit membrilor Sindicatului Liber Independent „Energia Termică” Cluj-Napoca, actuala conducere a reușit ca în 10 ani să aducă regia în pragul falimentului, de la o producție de 1,2 milioane Gcal în 1996 s-a ajuns la 420.000 Gcal în 2007.

În decursul anilor, s-a dus o politică de personal defectuoasă, personalul de specialitate plecând, locul fiind ocupat de anturajul directorului regiei, susțin membrii Sindicatului Liber Independent „Energia Termică” Cluj-Napoca.

Din cauza numeroaselor concedieri din cadrul Regiei Autonome de Termoficare Cluj, s-a ajuns în situația ca volumul de muncă să crească semnificativ, unii dintre salariații rămași fiind obligați să presteze diferite sarcini care nu intră în atribuțiile lor. Astfel, în anul 1996 erau 800 de angajați, iar în decembrie 2006 s-a ajuns la 334, pentru ca astăzi să fie 180.

Dreptul la liberă asociere este încălcat în cadrul Regiei Autonome de Termoficare Cluj, noii angajați fiind obligați să adere la un nou sindicat, iar pentru a-și păstra slujbele și o

În încercările noastre disperate de a face pe plac Uniunii Europene prin armonizarea legislației, fără a ține cont de realitățile românești, am reușit să ajungem în situația de a batjocori fără drept de apel țăranul român. Mă refer la oamenii din satele și comunele României, care nu au altă sursă de venit decât creșterea și, ulterior, comercializarea animalului crescut cu trudă în propria gospodărie.

Sunt zone din țară unde oamenii nu pot cultiva pământul, pentru că nu se face nimic, nu pot merge la muncă în orașe, pentru că nu-i mai angajează nimeni, nu pot decât să-și crească un animal, să-l îngrijească ca pe ochii din cap și apoi să-l vândă, să-i cumpere copilului un penar și un ghiozdan să meargă la școală, să învețe, să nu rămână muritor de foame în sat.

Acești oameni nu sunt puțini, dimpotrivă. Însă, acești oameni sunt condamnați la umilință și duși la disperare de către statul român. Din dorința de a fi mai catolici decât Papa, autoritățile aplică _ad litteram_ amenzile prevăzute de actele normative în vigoare, fără a lua în considerare aspectele de natură socio-umană ale acestor acțiuni și fără a se ocupa de autorizarea piețelor.

La modul concret, am constatat un fenomen îngrijorător cu care se confruntă crescătorii de animale, legat de cuantumul exagerat al amenzilor pentru sancționarea contravențiilor la normele sanitar-veterinare. Practic, oamenii se află în imposibilitatea de a achita aceste amenzi, chiar dacă în termen de 48 de ore au posibilitatea de a plăti jumătate din sumele respective.