Alexandru Pereș

Mulțumesc, domnule președinte, Onorat Senat,

Declarația mea politică are titlul „Compania Națională

«Poșta Română» – un poștalion de Ev Mediu”. Domnule președinte, Onorat Senat,

Săptămâna trecută, pe data de 9 octombrie, s-a sărbătorit Ziua Mondială a Poștei. An de an, se celebrează acest moment tocmai pentru a evidenția importanța serviciilor poștale, dar și ca o recunoaștere a muncii pe care o desfășoară angajații oficiilor poștale. Munca aceasta nu este una ușoară, știm cu toții, mai ales atunci când în cadrul oficiilor poștale nu există suficient personal angajat, iar o parte din activitate o face un singur lucrător. Este firesc să sărbătorim o astfel de zi – Ziua Mondială a Poștei –, numai că în România culmile absurdului sunt escaladate în fiecare zi. Nebănuit este parcursul guvernării și mare mirare aduce acesta în rândul populației!

Deși suntem în secolul al XXI-lea, iar Ziua Mondială a Poștei este sărbătorită în peste 150 de țări, la noi, acest eveniment a fost umbrit de tristețe, deoarece România este țara în care angajații Companiei Naționale „Poșta Română” își desfășoară activitatea în propria locuință, ajutați de membrii familiei. România este țara în care angajații acestei companii, bulversați de schimbările și privatizarea care ba e, ba nu e, își doresc să își piardă slujba.

Da, onorat Senat, în vara acestui an, 5.000 de angajați ai Companiei Naționale „Poșta Română” și-au scris cererea de demisie. 5.000 de angajați ar fi vrut să rămână fără job, pentru a beneficia de salariile compensatorii promise de companie. 5.000 de angajați și-au exprimat, de bunăvoie, dorința de a fi concediați, de teamă că mai târziu vor fi dați afară, fără a mai primi cele 15-30 de salarii compensatorii. Situația este cu atât mai tragicomică cu cât Compania Națională „Poșta Română” trebuie să disponibilizeze 3.650 de angajați, însă vor să dea bir cu fugiții 5.000.

Compania Națională „Poșta Română” este un adevărat poștalion de Ev Mediu. Agențiile poștale din mediul rural au sediul, de regulă, la domiciliul agentului poștal. Așadar, poștașii trebuie să fie de acord ca, în propria casă, să vândă efecte poștale și să primească corespondența pentru săteni. Iar dacă în timpul celor trei ore de program poștașul este plecat de acasă pentru a livra colete sau pensii, sătenii nu mai pot trimite mandate sau cumpăra timbre. Tot ce le rămâne este să spere că vor întâlni poștașul în drumul lor și că acesta va avea timbre asupra sa. Condiții de Ev Mediu, într-o Românie europeană!

Mai mult, există în județul Timiș o localitate unde poșta s-a mutat... într-un magazin alimentar. Plicurile nu mai sunt duse de către factorul poștal la adresa de destinație, ci sunt plasate într-o cutie de carton, cu capacul desfăcut, aflată lângă casa de marcat a „supermarketului”. Așadar, după ce cumperi parizer, te uiți în cutia de carton, poate găsești o scrisoare pierdută...