Elena Mitrea

Mulțumesc, domnule președinte.

Pentru că astăzi este 1 Iunie, Ziua Copilului, mă întreb: „Cine spune astăzi «La mulți ani!» copiilor crizei?”

Ultimele statistici ale fostei Agenții Naționale pentru Protecția Drepturilor Copilului, astăzi desființată, arată că în România sunt aproximativ 4.000.000 de copii cu vârsta cuprinsă între 0 și 18 ani, dintre care 6.000 de copii se află în îngrijirea serviciilor sociale, 23.000 de copii sunt în instituții, iar 44.271 de copii beneficiază de serviciile de prevenire a separării de părinți. Un studiu realizat de Institutul de Sociologie al Academiei Române arăta că 530.000 de familii își cresc în sărăcie copiii, doar cu alocațiile complementare din partea statului. Acestora li se adaugă alți 200.000 de părinți singuri, care și ei așteaptă sumele alocate de stat pentru a-și crește copiii.

Sigur că situația actualizată nu reflectă astăzi o stare mai bună, după criza prelungită care s-a instalat în România și din care Guvernul nu se pricepe sau nu vrea să ne scoată. Or, ignorarea situațiilor de risc în cazul copiilor proveniți din familii în dificultate generează fenomene precum neglijarea, abuzul, separarea de familie, instituționalizarea, abandonul școlar, analfabetismul, marginalizarea socială a copiilor. Astfel, România se află pe primul loc în Europa privind numărul de copii abandonați. La fiecare șase ore, un bebeluș este abandonat în România. 40.000 de copii au primit deja verdictul „părăsit”.

România a ajuns pe locul al patrulea în Uniunea Europeană în ceea ce privește consumul de plante etnobotanice, în condițiile în care în anul 2008 nici nu figura în acest clasament.

Bugetul României pentru programele de prevenire a consumului de droguri este cel mai mic din Europa, iar rezultatele concrete ale programelor de combatere a consumului de narcotice nu au fost sesizate.

România este criticată și pentru faptul că a transformat Agenția Națională Antidrog într-un serviciu fără personalitate juridică, în subordinea Ministerului Administrației și Internelor.

Deși Guvernul, campion la asumări și adoptări de ordonanțe de urgență, a promis din luna februarie adoptarea unei legislații dure în privința consumului de etnobotanice, acest lucru nu s-a întâmplat încă, în situația în care aproape zilnic mass-media prezintă cazuri dramatice de tineri pe care nici legislația și nici conștiința celor care comercializează moartea la pliculeț nu-i opresc de la a-și distruge sănătatea, uneori chiar cu riscul morții.

România nu vrea să urmeze exemplul Poloniei, care a adoptat o legislație prin care în 24 de ore a determinat închiderea a 1.200 de „magazine de vise”. La noi oare nici tinerii nu mai contează?

Sărăcia din România a generat în ultimii ani un alt fenomen social important: migrarea forței de muncă în străinătate, un fenomen insuficient controlat de actuala putere și din cauza căruia apar probleme deosebite, care afectează în primul rând copiii rămași acasă perioade lungi de timp cu un singur părinte sau, mai grav, fără niciun părinte. Sunt copii privați de afectivitatea părinților, care și-au asumat să plătească, în primul rând, cel mai scump preț: privarea copiilor lor de „cei șapte ani de acasă”. În ultimii ani, peste 3.000.000 de români lucrează în străinătate. În urma lor au rămas în țară 350.000 de copii.