Octavian Liviu Bumbu

Mulțumesc, domnule președinte. „Potențialul agricol nu e suficient pentru performanță”

Ambasadorul Norvegiei la București considera, nu cu mult timp în urmă, că România are un potențial enorm în agricultură, dar că situația actuală din agricultura și industria alimentară din țara noastră este un adevărat paradox. În cadrul unei conferințe de presă, în care a fost anunțată disponibilitatea norvegienilor de a acorda o finanțare nerambursabilă de 306 milioane de euro pentru România, ambasadorul norvegian le-a spus celor prezenți verde în față: „Voi, românii, puteți hrăni 80 de milioane de oameni, dar importați două treimi din alimente. Este cel mai mare paradox, o nebunie!”

Ambasadorul norvegian avea perfectă dreptate. Ocupând locul cinci în Uniunea Europeană din punctul de vedere al suprafeței totale arabile, dacă ar ajunge la o productivitate la nivelul blocului european, România ar putea să-și dubleze producția agricolă, să-și tripleze exporturile de produse alimentare și să hrănească patru țări de mărime similară.

Agricultura românească operează în prezent doar la jumătate din potențialul de productivitate, comparativ cu lideri în domeniu, ca Franța. Însă potențialul este uriaș. România are teren de calitate, un port mare la Constanța, acces la Dunăre și un grad de absorbție a fondurilor comunitare care poate crește în continuare. Potențialul este într-adevăr uriaș, dar asta nu ajunge. Ce ne îndepărtează totuși de adevărata performanță?

În primul rând, cred că dotarea slabă a exploatațiilor agricole cu echipamente de irigații limitează drastic capacitatea fermierilor de a lupta împotriva vremii nefavorabile, iar impactul condițiilor meteo adverse a fost semnificativ de la an la an. 2013 a fost un an agricol foarte bun, în parte pentru că am avut soare și ploaie atunci când a fost nevoie de ele, dar și pentru că începem să vedem roadele unor subvenții acordate la timp, ale investițiilor făcute în modernizarea agriculturii în ultimii ani, ale evoluției modului în care agricultorii români încep să-și abordeze meseria.

În al doilea rând, fermierii au nevoie de subvenții mai mari tocmai într-un an mai greu. Agricultorii au nevoie de stabilitate, au nevoie de mai multă susținere, au nevoie să știe pe ce se bazează atunci când își fac planurile pentru următorul ciclu de producție. Incertitudinea constantă nu face decât să ducă la o reducere a investițiilor în agricultură, în ciuda potențialului pieței de a absorbi producția.

Dacă recunoaștem potențialul agricol al României, ar trebui atunci să-i recunoaștem agriculturii și rolul de sector economic strategic și să-l tratăm ca atare atunci când se stabilește bugetul, când se fac planuri de investiții, când se stabilesc politicile fiscale. Pentru a avea agricultură de performanță, e nevoie de școli care să pregătească specialiști, de institute de cercetare care să ofere soluții pentru practica agricolă, de servicii de consiliere și consultanță pentru agricultori.