Cornel Popa

Mulțumesc, domnule președinte.

Prezenta declarație mi-am intitulat-o „Cum pierde județul Bihor bani și, odată cu Bihorul, și România”.

Stimați colegi,

Am citit știrile locale din Oradea în aceste zile și am aflat că vecinii noștri maghiari deschid, la data de 1 martie, un loc de agrement deosebit, „Aqua Palace”, un parc acvatic. Unde se întâmplă asta? La Hajdúszoboszló, la doar câțiva kilometri de Oradea și de stațiunile noastre balneoclimaterice „Băile Felix” și „1 Mai”, îmbătrânite și care, în curând, vor fi părăsite. De ce spun asta? Pentru că bihorenii își petrec deja vacanțele și sfârșitul de săptămână în Ungaria, lăsând în stațiunile noastre doar pensionarii veniți cu bilete de tratament.

Am tras acest semnal de alarmă în multe rânduri: stăm pe o mină de aur, dar nu știm să profităm de această mină de aur. Investițiile în zonă sunt insuficiente. Parteneriatul publicprivat nu a dat rezultatele pe care le-au avut vecinii noștri și suntem astăzi în situația de a privi peste graniță cu admirație.

Dar nici măcar să luăm modelul acestora n-am reușit. Există agenții de turism care fac abonamente bihorenilor pentru parcul acvatic, rulează reclame pe posturile noastre de televiziune, care ne invită la ștrandul maghiar. Totul este gândit și planificat, turismul lor fiind înfloritor.

Noi participăm la târguri de turism internaționale și plătim bani grei pe reclama unei Românii unde poți alege destinații deosebite, grozave, dar abandonate în brațele cui s-a nimerit. Turismul este făcut după ureche și în funcție de gândurile și ideile unui primar, ale unui întreprinzător și tot așa. Nu există coordonare, nu există planificare sau idee despre ce ar trebui să facem ca să existăm ca țară turistică.

Nu întâmplător mi-am numit declarația de astăzi „Cum pierde bani județul Bihor”. Asta simt de fiecare dată când constat că nu s-a făcut niciun progres în acest domeniu, că cea mai mare stațiune balneoclimaterică din România, Felixul, este doar o amintire a lunii de miere petrecute aici de români pe vremea lui Ceaușescu, perioada de glorie a acestor locuri.

Cum poate să privească indiferent Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului spre această bogăție naturală care așteaptă să fie exploatată?

De ce se mulțumește să știe că hotelurile sunt cumpărate de firme private sau date în locație de gestiune și atât, fără a se gândi măcar la un proiect împreună cu autoritățile locale?

Sunt indignat de această lipsă de implicare, de pasarea problemelor și de stilul perfect românesc de a nu avea inițiative.

Vă asigur, stimați colegi, că nu numai Bihorul pierde aici, ci statul român în ansamblu, și va continua să piardă până ne

vom trezi la realitate și vom înțelege că trebuie să facem ceva, pentru că Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului nu există doar ca decor în peisajul politic românesc.