Emilian Valentin Frâncu

Mulțumesc, domnule președinte.

Prima întrebare este adresată domnului Cseke Attila, ministrul sănătății.

Domnule ministru,

Din discuțiile purtate în teritoriu cu reprezentanți ai Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului, am constatat, cu uimire, că întreținerea centrelor pentru vârstnici, așa-numitele cămine de bătrâni, este mult mai costisitoare decât întreținerea unui spital. După cum cred că știți deja, costul lunar pentru întreținerea unui vârstnic se ridică la valoarea medie de 2.000 lei, potrivit acestei instituții care are în administrare un astfel de centru. La aceste costuri se adaugă, evident, salarizarea personalului și costurile utilităților.

Vă aduc la cunoștință faptul că în județul Vâlcea există deja două astfel de cămine de bătrâni finalizate, la RâmnicuVâlcea și la Nicolae Bălcescu, dar care nu funcționează, pentru că autoritățile nu-și permit acest lucru și caută, de luni bune, o formă de asociere cu o firmă privată.

A gândi că aceste centre se pot autofinanța din pensiile celor internați este din nou o utopie, deoarece foarte puțini pensionari au venituri de 2.000 de lei, iar familiile acestora nu pot suporta costurile respective. Sunt convins că mulți copii își vor ține părinții acasă, unde este mai ieftin, decât să-i ducă într-un astfel de centru.

Având în vedere aceste aspecte, aș dori să-mi comunicați, domnule ministru, pe umerii cărei autorități va cădea întreținerea acestor centre de bătrâni, deoarece ar fi un dezastru ca bugetul local să suporte costurile de întreținere a unui asemenea centru.

Ce formule de calcul aveți în vedere pentru funcționarea acestora, în speranța că, atunci când s-a gândit reprofilarea

unor spitale, nu s-a găsit o soluție doar ca să fie scrisă pe hârtie?

Pot să citesc și cea de-a doua întrebare?