Gabi Ionașcu

Mulțumesc, domnule președinte.

Probabil că acest proiect de lege ar fi bine să fi primit și avizul Comisiei de administrație publică locală. De ce spun aceasta? Fiindcă învățământul preuniversitar de stat este un fel de copil cu două moașe, a cărui finanțare este asigurată, pe de o parte, de la bugetul de stat, dar și din finanțări, în mod complementar, de către autoritățile publice locale.

Sensul proiectului de lege era ca această finanțare să fie preluată de stat, atâta timp cât, din punct de vedere instituțional, învățământul preuniversitar de stat este coordonat de Ministerul Educației Naționale. Și, atunci, proiectul de lege avea sens în sensul de care am spus, de a oferi o bulă de oxigen autorităților publice locale, pe de o parte.

Veniturile din TVA, defalcate din TVA, determinate ca costuri _per capita_ nu sunt suficiente pentru finanțarea învățământului preuniversitar de stat, mai ales acolo unde numărul de elevi este sub norma prevăzută de lege. Și, atunci, administrațiile publice locale sunt obligate a asigura costurile cu serviciile, căldură _et cetera_ , costuri de reparații și costuri de investiții care nu corespund acestor criterii. Și, atunci, evident că administrația publică locală va trebui să finanțeze aceste costuri. Știm foarte bine, de la dezbaterile anterioare, că administrațiile publice locale, cel puțin din anul acesta, se confruntă cu probleme financiare și mai ales în zonele rurale nu le ajung banii nici măcar pentru cheltuielile de funcționare, dar pentru cofinanțarea acestor costuri pentru învățământul preuniversitar de stat!

În aceste condiții, în calitatea pe care o am și... reprezentant al Grupului senatorilor PMP din Senatul României, vă propun să susțineți și dumneavoastră proiectul de lege și, acolo unde considerați, probabil, în viitor, vom reveni. Și aici trebuie să dau dreptate domnului secretar de stat, acolo unde este vorba de învățământul special, care nu ar corespunde acestor criterii.

Vă mulțumesc.