Renică Diaconescu

## Mulțumesc, domnule președinte.

Îmi pare rău că trebuie să-l contrazic pe colegul meu. Nu din cauza părții tehnice s-a refuzat această propunere legislativă, ci din cauza faptului că aceste lucruri ale managerilor, aceste răspunderi ale managerilor se stabilesc întotdeauna printr-un ordin de ministru. Nu este nevoie să faci o lege pentru fiecare reprezentant în parte. Atunci, o să dăm și responsabilitatea directorului medical, o să dăm și responsabilitatea șefilor de secție și o să facem legi pentru fiecare.

Da, e adevărat, și eu sunt de acord că managerii ar trebui să răspundă pentru multe lucruri. Dar, dacă îi punem să răspundă pentru infecțiile nosocomiale, le vor ascunde și mai mult, că asta este în România, și nu vom avea o relatare corectă. Dacă îi vom... le vom reglementa anumite atribuții, trebuie să o facem printr-o lege mai amplă, într-un cod de legi și, așa cum am vorbit cu colegul nostru, suntem de acord – reprezentanții comisiei – să alcătuim niște regulamente stricte ale managerilor, pentru că, de data asta, foarte mulți dintre ei și-au depășit atribuțiile. Chiar dacă, mă rog, au, uneori, umbrelă politică, ei înțeleg că sunt stăpânii spitalelor, și nu în slujba spitalelor.

Să vă spun, dacă îmi permiteți, un amănunt: am fost într-un stat din vestul Europei și l-am căutat acolo pe șeful Secției de neurologie, ca să stau de vorbă cu el. La un moment dat, secretara l-a anunțat pe șeful clinicii că este managerul la ușă. Omul mi-a făcut semn să stau liniștit, că nu e nicio problemă. La terminarea convorbirii, a ieșit și i-a spus managerului că are să schimbe becurile, că are să pună paturile acolo, că îi trebuie oxigen în partea cealaltă. Asta era... acela era managerul spitalului, omul care crea satisfacție pentru prestațiile medicale, și nu stăpânul. La noi managerii angajează, managerii fac contractele. Consiliul medical, de fapt, nu mai are niciun rol și, de aceea, trebuie schimbată Legea sănătății, prin alte legi.

Vă mulțumesc.