Mario Ovidiu Oprea

Mulțumesc, domnule președinte.

„România – între ipocrizia prezidențială, eșecul modernizării instituțiilor și protestele de stradă” ## Doamnelor și domnilor senatori,

Zilele trecute, l-am văzut cu toții pe președintele țării venind în fața Parlamentului să ne explice că România, adică statul în fruntea căruia a fost ales de peste 5 milioane de cetățeni, este, citez, „o țară de funcționari incompetenți și de bolnavi închipuiți”, la care se adaugă și 13 milioane de asistați social, la pachet.

După ce ne spunea că nu există criză decât la alții, pentru ca ulterior să o recunoască, după ce a girat guverne care au dus populația României în pragul disperării, același președinte ne anunță că vârful crizei a trecut. Ceea ce constatăm este faptul că, deși în discursul său a folosit de nouă ori termenul de „responsabilitate”, conducătorul statului român aruncă de fiecare dată responsabilitatea pentru eșecul reformelor fie în grădina partidelor de opoziție sau a fostului Guvern Tăriceanu, fie, lucrul cel mai grav, asupra cetățenilor acestei țări, care nu au altă vină decât aceea de a-și fi făcut iluzii votându-l.

Recent, analiștii uneia dintre cele mai importante bănci, Deutsche Bank, arătau că, în timp ce în majoritatea țărilor din Uniunea Europeană se observă o revenire moderată după criza economică, România se confruntă cu perspectiva înrăutățirii datelor economice, având în acest an cea mai proastă perspectivă din Europa.

Acestei analize i se adaugă și raportul dat publicității, zilele trecute, de Oxford Analytica, în care se arată că, la aproape patru ani după aderarea la Uniunea Europeană, semnele renașterii economice a României sunt greu de observat, din cauza birocrației exacerbate, a clientelismului politic, dar îndeosebi a corupției, care continuă să facă ravagii. Dincolo de constatarea privind stagnarea procesului de reformă și lipsa soluțiilor adecvate ieșirii din criză, același raport face referiri și la faptul că, în realitate, construcțiile mentale moștenite din comunism se mențin. Sintagma „pile, cunoștințe, relații” pare să fie mai actuală ca oricând. Una dintre consecințe este aceea că tot mai mulți profesioniști din România, dezamăgiți de salariile mici, dar și de faptul că nu li se recunoaște valoarea, emigrează într-un ritm alert, simțindu-se excluși și neputând concura cu clientela politică.

Din păcate, deși, declarativ, comunismul a fost condamnat, în realitate rămânem, mulți dintre noi, prizonierii unei construcții mentale greu de abandonat, în pofida invocării valorilor democrației.

Doamnelor și domnilor senatori membri ai Partidului Democrat Liberal,

Vă rog să nu vă supărați. Se pare că băsescianismul, noua doctrină a României, începe să dea roade, adică salarii amputate, perspectiva unor pensii mizere, un sistem sanitar și educațional aflat în pragul colapsului, rezultate discutabile în modernizarea administrației publice, lipsa de responsabilitate a administrării fondurilor la nivel local, nenumărate cazuri de corupție neelucidate.