Adrian Moisoiu

Mulțumesc, domnule președinte.

Să știți că-mi pare rău că l-ați sărit pe domnul doctor Dumitriu, pentru că dânsul era în față.

În legătură cu subiectul, pentru că este o treabă foarte serioasă, legea în discuție ridică niște probleme care sunt deosebit de importante. S-ar putea ca adevărul să fie la mijloc, adică în sensul că unele aspecte să fie corecte, marea majoritate sau cele la care m-am referit eu sau la care vreau să mă refer eu în clipa de față sunt incorecte.

Deci o retrimitere la comisie dă posibilitatea să se discute și să se mai perie și să se îndrepte, am impresia, pentru că este prezentă aici, în sală, Comisia pentru sănătate și, în consecință, ar putea să înțeleagă problemele ridicate în această dezbatere în plen și, respectiv, pe urmă, la o reluare, să vină numai cu acele aspecte la care ar trebui într-adevăr să intervină.

Acum o să mă întorc la ceea ce mă doare pe mine în mod deosebit, în afară de chestiunile legate de problemele renale, și anume este vorba despre un amendament pe care îl face comisia, împreună cu doi deputați, privind principiile asistenței de sănătate publică.

## Stimați colegi,

A introduce un principiu care să sune cam în felul următor, adică, lit. j): „Încadrarea de personal de specialitate de asistență medicală cunoscător al limbii minorităților naționale în unitățile administrativ-teritoriale în care cetățenii minorităților naționale au o pondere de peste 20% din numărul locuitorilor”, acest principiu, dintr-o dată, exclude principiul calității. Acesta este cel mai important principiu: al calității, calitatea ca medic! Pot să fiu un medic oricât de bun, pot să fiu o asistentă medicală oricât de bună, dar nu am loc în aceste județe, în aceste zone, pentru că acolo prioritatea și încadrarea trebuie să se facă în favoarea celor care trăiesc în majoritate acolo.

Știu, se poate discuta mult pe această temă, că se cunoaște, că nu se cunoaște limba de către ceilalți. În principiu, știu, de asemenea, că colegii de la UDMR, și într-un viitor probabil, pe care nu-l doresc, dar posibil, de la

Partidul Civic Maghiar, o să spună că ei cunosc limba română. Așa este! Cei care sunt aici, de față, sunt foarte buni cunoscători ai limbii române. Așa este, dar asta nu înseamnă că populația o știe, nu? Pentru că dacă nu ar fi acest aspect, atunci nu găsesc sensul să introduci un asemenea subiect, o asemenea solicitare într-o lege. Aceasta este.

Și problema bunei conviețuiri. E adevărat, dacă ridic problema bunei conviețuiri, atunci am să spun: „Cea mai bună conviețuire este atunci când ea nu există”. Și ce înseamnă ca această bună conviețuire să nu existe? Ca târâș-grăpiș să-i împingem pe români să plece din zonă, să nu ajungă în zona respectivă, pentru ca în felul acesta să trăim numai noi. Nu am înțeles! E cumva o dorință în sensul albanezilor din Kosovo? Eu cam așa pot să mă gândesc, stimați colegi, și la acest aspect.