Cristian Rădulescu

## Mulțumesc, domnule președinte.

Și Comisia pentru muncă, familie și protecție socială, pe care o conduc, a fost sesizată cu întocmirea în fond a acestui raport comun. Sunt o mulțime de măsuri dintre care unele privesc domeniul muncii, altele privesc domeniul sănătății. Sigur că nu ne-a venit nici nouă ușor să aprobăm pe fond unele chestiuni, dintre care colegii de la PSD au citat unele, cum ar fi achitarea unor plăți până în anul următor doar pentru grupele speciale de muncă și alte măsuri referitoare la pensionari.

Trebuie să gândim în logica lucrurilor și în istoricul lor. La sfârșitul lunii noiembrie toată lumea era de acord că nu mai putem supraviețui fără tranșele de împrumut care trebuie să vină de la FMI. Neștiind care va fi rezultatul alegerilor ce urmau să vină, toată lumea sperând că rezultatul acesta va fi pozitiv pentru ei, am căzut de acord, toți, în fața națiunii, că trebuie să aprobăm condiționalitățile care sunt impuse de forurile financiare internaționale, pentru ca banii să vină, fiindcă, „prin noi înșine”, ca să citez o deviză liberală, era evident în acel moment că nu putem supraviețui. La numai o lună după acel moment, pe 23 decembrie, Guvernul a dat această ordonanță, care este pentru un an, deoarece cine vrea să citească cu bună-credință această ordonanță va vedea că la fiecare articol se spune: „Până la 1 ianuarie 2011 sau pe parcursul anului 2010 nu se vor aplica” cutare lucruri sau „Se prorogă până în 2011” și așa mai departe.

De altfel și calculul de influență financiară, fișa de influență financiară pe care o asociază Guvernul se referă la influență financiară strict pentru anul 2010, și am dat deja răspunsul la întrebarea și la suspiciunile unui coleg. Cât sunt aceste influențe financiare se vede acolo. Una peste alta, este vorba în final, cu plus, cu minus, dar în final se observă că se face o economie de 13 miliarde de lei, ceea ce înseamnă o influență asupra deficitului bugetar discutat cu instanțele internaționale și convenit de plenul Parlamentului de 1,5%, ceea ce este extrem de mult.

Prin această ordonanță am fost toți de acord cu ceea ce ne-am asumat atunci față de forurile internaționale. Nici eu nu mă bucur că nu dăm pe anul în curs anumite drepturi, că înghețăm anumite valori, dar nu trăim izolați într-o lume care prosperă și numai noi vrem să dăm înapoi. Toată lumea suferă în momentul de față și, dacă ne uităm la primele trei măsuri luate de fiecare Guvern de la un capăt la altul al Europei, găsim peste tot aceleași lucruri: înghețarea sau scăderea veniturilor, salariilor în general, și înghețarea pensiilor. Nu suntem noi singurii care fac această treabă. Omitem cu bună-credință, când prezentăm lucrurile, să ne dăm seama că suntem și noi o țară afectată de criză. În alte părți lucrurile sunt mult mai grave.

Vorbim despre salariile din educație. În urmă cu două săptămâni, guvernatorul Californiei, Schwarzenegger, își asuma, pentru că are acest drept prin prerogativele sale, eliberarea din funcții a 5.000 de persoane numai din sectorul educației, numai dintr-un singur stat american, și acolo economia chiar duduie, folosind o expresie a unor colegi de-ai noștri, iar noi care suntem în acest colț de Europă, în micul nostru capitalism nefuncțional, fără ca motoarele să duduie, fără să se muncească așa cum se muncește în alte părți, fără ca marile mecanisme competitive și concurențiale ale economiei reale de piață să funcționeze, ne închipuim că putem să ducem o situație mai departe, cu o criză care să nu ne afecteze. De ce oare ne-ar afecta pe noi mai puțin decât pe americani?