Viorel Ștefan

Mulțumesc, domnule președinte.

Sigur, cu toții ne dorim ca întreaga activitate sportivă să beneficieze de baze sportive, dar, mai ales, ne dorim să beneficieze de baze sportive funcționale.

În momentul în care noi stăruim să impunem prin lege o condiționalitate de acest tip, deci în interiorul unei proprietăți, proprietarul este obligat ca o anumită suprafață să o rezerve unei anumite activități pe care el nu dorește să o facă, nu vom face decât să păstrăm niște baze sportive în paragină, nefolosite de nimeni.

De aceea, eu aș insista ca reprezentantul agenției să detalieze în legătură cu situația bazelor sportive din evidența Agenției pentru Sport și Tineret, să ne spună cam cât la sută din bazele sportive aflate în evidență le găsim în incinte private, și dintre acestea câte răspund scopului pentru care legea, chipurile, îl obligă pe proprietar să păstreze acel activ.

## Iertați-mă!

La mine în sufragerie, dacă mă obligă legea să țin o masă de 6 persoane, pot să o țin și nu se va așeza nimeni la acea masă. Între a rezerva niște spații neutilizate conform scopului pe care îl dorim și a ridica această restricție, cinstit să vă spun, eu am sentimentul că putem discuta și despre constituționalitatea unei astfel de prevederi.

Nu știu dacă cineva, pe o proprietate privată, poate, prin lege, să spună că proprietarul trebuie să facă strict un lucru. Nu cumva lezăm dreptul lui de proprietate?

Între a ține niște baze sportive, într-un inventar, neutilizate și a trata într-o manieră serioasă această problemă, să vedem care este soluția reală, și nu această impunere prin lege.

Eu cred că trebuie să ne preocupe sau agenția ar trebui să se preocupe mai mult de modul în care bazele sportive pot deveni funcționale.

Mulțumesc.